Pär-Arne Jigenius

Silvia Constantinescu: CURIERUL ROMÂNESC are ca tradi]ie s`-l roage pe cel cu care facem interviul s` se prezinte singur. De aceea a[ vrea s` te rog s` poveste[ti pu]in despre tine însu]i, despre studiile tale, despre hobby-urile tale, despre viziunile tale de viitor, înainte ca s` vorbim despre tine ca Delegat de Pres` al Publicului.

Pär-Arne Jigenius: M` numesc a[adar Pär-Arne Jigenius [i m-am n`scut în Göteborg. {i ca studii sunt economist diplomat, o preg`tire de baz` neobi[nuit` pentru activitatea publicistic`.
Am fost activ în presa zilnic` la mai multe ziare - la Göteborgs Handelstidning, TT [i Göteborgs Posten - [i sunt din 1994 Delegatul de Pres` al Publicului (Pressombudsman, PO). Sunt foarte mult interesat de iahturi, de via]a la malul m`rii, în cazul meu de coasta jude]ului Bohus.

Pär-Arne Jegenius,
Delegatul de Pres` al Publicului.
Foto: Octavian Ciupitu/©CR.

S.C.: Ce face un Delegat de Pres`?

P.-A.J.: Un Delegat de Pres` reprezint` un sistem facultativ de autoasanare în cadrul presei. Delegatul de Pres` nu este, a[adar, un func]ionar de stat, ci reprezint` o ordine facultativ` [i o autoasanare, care este un sistem mai efectiv decât o ordine impus`, a[a cum exist` în multe alte ]`ri, pentru a încerca s` se men]in` calitatea în cadrul presei. Delegatul de Pres` prime[te plângeri de la publicul suedez [i le trateaz` gratuit [i obiectiv [i îl ajut` pe individ s`-[i revendice dreptul fa]` de pres`.

S.C.: Cum a ap`rut aceast` sarcin` public` sau organiza]ie? Când a ap`rut ea istorice[te?

P.-A.J.: A fost creat` în 1969, când atât institu]iile societ`]ii, parlamentul, cât [i organiza]iile de pres` au ajuns la concluzia c` exista o nemul]umire crescând` fa]` de pres` [i c` exista nevoia unei forme de corijare [i ridicare calitativ`. Întrebarea ce s-a pus atunci a fost dac` s` se fac` acest lucru prin legisla]ie în`sprit` [i interven]ii statale, sau dac` s` se fac` prin autoasanare [i activitate facultativ`. {i atunci, diferitele organiza]ii ale presei s-au hot`rât s` înfiin]eze aceast` institu]ie - Delegatul de Pres` al Publicului.

S.C.: Cine finan]eaz` organiza]ia?

P.-A.J.: Presa îns`[i. Acest lucru este inclus în îns`[i no]iunea de "autoasanare". Condi]ia de principiu este ca, pentru a-[i marca independen]a fa]` de puterea de stat, aceast` activitate s` nu primeasc` nici m`car o singur` coroan` din banii de la impozite. Principiul însu[i este ca aceasta s` se produc` de sine st`t`tor [i independent fa]` de puterea statal`, parlament [i finan]area de la impozite.

S.C.: Fii bun [i descrie cum arat` o zi din via]a ta ca Delegat de Pres`. Ce cade sun controlul t`u, ce faci tu de fapt?

P.-A.J.: Cum am mai spus, Delegatul de Pres` prime[te plângeri, reclama]ii de la publicul suedez [i chiar [i de la str`ini despre care s-a scris eventual în mod gre[it în ziarele suedeze. Delegatul de Pres` ancheteaz` aceste cazuri. Uneori îl ajut` pe reclamant s` i se publice o replic` sau reabilitare sau altceva asem`n`tor într-un ziar. În alte cazuri este vorba de a blama ziarul care a comis o gre[al` inacceptabil`. Reclama]iile sunt de toate felurile, de la lucruri m`runte la lucruri foarte grave. Cei care fac reclama]ii reprezint` toate categoriile societ`]ii. În perioada ce s-a scurs am avut reclama]ii atât de la persoane f`r` domiciliu, adic` persoane complet marginalizate [i f`r` locuin]` proprie, cât [i de la familia regal`, care a reclamat publicarea unor imagini ale prin]esei de coroan`, Victoria. Reclama]iile se întind a[adar peste întreaga societate suedez`.

S.C.: Dac` ajungi la concluzia c` un ziar sau un jurnalist s-au f`cut vinova]i c` au insultat sau calomniat o persoan`, în ce fel pot fi ei pedepsi]i?

A.J.: Despre ce este vorba atunci este faptul c` ziarul va fi blamat pentru aceasta. Ziarul este obligat, [i face acest lucru, ca s` publice integral hot`rârea de blamare [i spune în felul acesta cercului de cititori c` a gre[it [i c` acum îndreapt` gre[eala. Reclamantul prime[te a[adar o repara]ie publicistic`. În schimb nu se primesc desp`gubiri pentru daune prin interven]ia Delegatului de Pres`.

S.C.: Dar cum se face aceasta? Tu faci o declara]ie cum c` au gre[it [i ei trebuie s-o publice, sau este ceva facultativ, doar dac` vor ei s` publice declara]ia ta sau nu?

P.-A.J.: Nu, ei trebuie s` publice hot`rârea.

S.C.: Înregistra]i numai calomnii grave sau insulte sau ceva ce s-a scris gre[it? Sau acestea merg la tribunal? Vin la tine doar un anumit fel de reclama]ii contra ziarelor sau jurnali[tilor? Exist` vre-o delimitare în ceea ce prive[te ce cazuri s` vin` la tine? Exist` cazuri care nu sunt de competen]a ta?

P.-A.J.: Cele mai multe cazuri vin la mine. Dar reclamantul are mereu posibilitatea s` se adreseze [i tribunalului. Dar, a te adresa tribunalului este ceva legat de multe riscuri economice. Adic`, se poate s` coste mul]i bani dac` pierzi procesul. În schimb, a te adresa la Delegatul de Pres` este ceva care în mod garantat este gratis. Acest lucru constituie un mare avantaj pentru individ, mai ales pentru omul obi[nuit care nu st` prea bine cu banii. A[a c` faptul c` acest lucru este gratuit este un mare avantaj. {i aceasta înseamn` c` Delegatul de Pres` are circa 400 de reclama]ii pe an, în timp ce cazurile care ajung la tribunal num`r` în jur de zece cazuri pe an. Compara]ia aceasta arat` propor]iile între cele dou` alternative.

S.C.: Exist` vre-o lege care îi pedepse[te doar pe jurnali[ti [i o alta care pedepse[te publicul în caz de insult`, calomnie [.a.m.d. în Suedia?

P.-A.J.: Nu. Adic`, trebuie s` [tim c` numai editorul responsabil, numai redactorul [ef pot fi pedepsi]i pentru ceea ce este scris în ziar. A[a c`ci, chiar dac` jurnalistul a scris ceva care este gre[it, nu jurnalistul este cel care este pedepsit pentru aceasta, ci pedepsit este redactorul [ef sau cel care este responsabil pentru tot. CURIERUL ROMÂNESC are, dup` regulile suedeze, un redactor responsabil, [i anume pe tine. Aceasta înseamn` c` tu e[ti r`spunz`toare pentru tot con]inutul din ziar, chiar dac` un alt jurnalist a scris textul. A[adar, sistemul suedez este concentrat numai pe cel care este editor r`sponsabil.

S.C.: În România presa a devenit liber` [i nu mai exist` nici un fel de cenzur`. Dar s-au ivit multe probleme, c`ci nu întotdeauna to]i jurnali[tii au [tiut s` foloseasc` "libertatea de exprimare" corect, f`r` s` insulte sau s` calomnieze diferi]i oameni, de la membrii din guvern pân` la cet`]enii obi[nui]i. {i de aceea s-a venit cu propunerea s` se fac` o lege care s` fie numai pentru pres` [i o alta pentru ceilal]i cet`]eni în general, în ceea ce prive[te calomnie [.a.m.d. Cum vezi o astfel de propunere? Exist` în sistemul de drept suedez ceva care s` corespund` unei asemenea propuneri?

P.-A.J.: Exist` o lege special` pentru pres`: Decretul libert`]ii de tip`rire. Care d` presei o mare libertate, dar [i care define[te r`spunderea presei. {i în acela[i timp exist` legi obi[nuite care regleaz` calomnia între indivizi. Dac` un cet`]ean a calomniat un alt cet`]ean, atunci poate avea loc un proces obi[nuit în care este valabil` legea obi[nuit`. Când un ziar r`spânde[te calomnia în spalturile sale, atunci aceasta se pedepse[te conform Decretului libert`]ii de tip`rire. Exist` deci legi separate pentru calomnia prin discu]ii între oameni [i calomnia care se produce prin tip`rire.

S.C.: Deci legisla]ia suedez` are dou` tipuri de pedepse pentru calomnie. De aceea nu ar fi foarte ciudat dac` românii ar institui o asemenea lege numai pentru pres`, dac` aceasta calomniaz`?

P.-A.J.: Legisla]ia suedez` are o lege de baz` special` care reglementeaz` toat` activitatea presei [i care garanteaz` presei o mare libertate, dar este vorba despre o libertate pus` sub semnul r`spunderii. Aici se reglementeaz` [i diferitele infrac]iuni în cadrul libert`]ii de tip`rire, adic` abuzuri ale libert`]ii de tip`rire. Aici este inclus` [i calomnia, sau cum se spune în suedez`: "a expune pe cineva dispre]ului altora" - aceasta este formularea care se folose[te. Aceasta înseamn` c` fiecare infrac]iune care se comite prin publicare este semnalat` în aceast` lege special` a presei, deoarece ea s-a comis prin intermediul presei. Dar s` nu uit`m c` scopul acestei legi este în primul rând de a garanta libertatea presei, lucru pe care îl avem în aceast` lege special` pentru pres`, [i care d` presei o mare libertate. Libertatea nu poate fi nelimitat`, ci trebuie [i s` fie combinat` cu r`spundere. {i cel care este ultragiat de pres` trebuie s` poat` ob]ine ca presa s` fie condamnat` pentru acest lucru.

S.C.: Aceasta înseamn` c` cel care va pl`ti amenzi sau va face închisoare [.a.m.d., în func]ie de cât de grav` este situa]ia, este redactorul responsabil, editorul responsabil?

P.-A.J.: Da.

S.C.: Dar jurnalistul care a scris articolul, scap` de orice r`spundere? Cum este pedepsit acesta?

P.-A.J.: El scap` de orice r`spundere îndreptat` în afar`, adic` vis-à-vis de societate. Dar, în schimb, desigur c` nu scap` de r`spunderea sa pe plan intern. Adic`, un jurnalist, care scrie ceva fundamental gre[it, poate, de exemplu, fi concediat de la ziar pe baza acestui fapt, acesta o cere datoria r`spunderii interne. Sistemul suedez cu un editor responsabil a ap`rut în parte tocmai pentru a face mai u[or pentru public ca s` pretind` r`spundere din partea presei. Se poate întâmpla ca unele noti]e trimise la ziar [i publicate s` fie anonime, iar asemenea coresponden]e la ziar chiar pot fi scrise de mai multe persoane - unul [i acela[i articol poate avea mai mul]i autori. Sistemul suedez înseamn` c` nu este niciodat` posibil ca diferi]i colaboratori s` dea vina unul pe cel`lalt [i s` spun`: "Nu eu am fost cel care a scris partea aceea, ci colegul meu a fost cel care a pus titlul gre[it!" Tipul acesta de distribu]ie a r`spunderii, care face posibil ca jurnali[tii s` se poat` acuza unii pe al]ii, nu este posibil în Suedia, ci aici se constat` pur [i simplu c` editorul responsabil poart` întreaga [i indivizibila r`spundere pentru tot ce se public`.
{i aceasta face, a[adar, ca în Suedia s` fie foarte u[or de tras la r`spundere, deoarece nu se poate na[te niciodat` vre-o discu]ie despre cine este de fapt r`spunz`tor - acest lucru este stabilit anticipat. Dar în alte ]`ri se pot na[te discu]ii în leg`tur` cu cine a scris de fapt ce anume [i cine a luat ce anume hot`râri.

S.C.: Aceasta înseamn` c`, mai ales printre jurnali[ti, trebuie s` existe un înalt sim] moral [i c` fiecare ziar trebuie s` aibe o ]inut` moral` impecabil`?

P.-A.J.: Da, acest lucru este în general corect, dar mai ales se aplic` cerin]e la nivel înalt pe cel care urmeaz` s` fie editor responsabil [i care trebuie s` men]in` aceast` ordine la fiecare redac]ie.

S.C.: Dar dac` cineva nu respect` regulile acestea [i le încalc` în mod repetat [i scrie totu[i lucruri care îi insult` pe oameni, care îi calomniaz`, în ce fel poate fi pedepsit un ziar sau un editor responsabil? Dac` este vorba doar de plata unor amenzi, exist` publica]ii care au destul de mul]i bani ca s` poat` pl`ti amenzile cerute, [i dup` ce le-a pl`tit continu` cu acelea[i calomnii. Exist` [i alte posibilit`]i ca s` fie împiedica]i?

P.-A.J.: Nu, nu exist` niciun fel de posibilit`]i ca s` împiedice publicarea [i nu exist` nicio posibilitate de a face un control anticipat, adic` cenzur`. Lucrul acesta este interzis prin legea constitu]ional`. Eventualele m`suri pot fi luate abia dup` publicare. Dar trebuie s` ne reamintim c` ziarele care comit în mod permanent înc`lc`ri flagrante sunt comentate în celelalte forme de mass-media [i devin obiectul criticii publice. Am avut anul trecut, de exemplu, un a[a-numit "ziar de bârfe" care s-a f`cut vinovate în mod repetat de înc`lc`ri flagrante. Ziarul acesta [i-a schimbat acum cursul, deoarece a fost atât de mult comentat de restul mass-mediei, încât cititorii l-au p`r`sit [i ziarul [i-a dat seama c`, dac` vrea s` mai existe ca ziar, atunci trebuie s` apuce pe calea cea bun`. Calea ce o apucaser` era gata s` duc` la intrarea în faliment a ziarului. A[a c` exist` [i aceast` form` de auto-corectare.

S.C.: Atunci, rela]ia dintre ziar [i cititori este de fapt cea determinant`. Deci este vorba mai mult de o problem` economic` decât de una moral`. Dac` exist` destul de mul]i care cump`r` ziarul, atunci nu exist` nici o alt` posibilitate ca s` fie pedepsit` publica]ia care comite calomnii, care jigne[te diferite persoane, etc.

P.-A.J.: Ba da, exist` posibilitatea de care vorbesc. Pe de-o parte, unii pot primi un reprimand de la Delegatul de Pres` [i Comisia de Opinii, iar pe de alt` parte se poate ca editorul responsabil s` fie condamnat în tribunal. Pedepsele în tribunal sunt din ce în ce mai mari, dac` ziarul repet` acela[i lucru. Dar nu exist`, a[adar, nicio posibilitate s` se fac` cenzur` sau ca ziarul s` fie interzis.
Acesta este un paradox ve[nic: dac` avem libertatea presei, ceea ce este un lucru valoros în sine, atunci exist` mereu riscul ca cineva s` abuzeze de aceast` libertate. {i atunci nu putem rezona astfel ca, pu[i în fa]a amenin]`rii c` cineva abuzeaz` de libertate, s` abolim libertatea. Într-o societate cu sistem deschis trebuie s` tr`im cu acest paradox.

S.C.: Organiza]ia aceasta a ap`rut în 1969. Cum s-a dezvoltat ea? A fost la început ca ceva nou pentru jurnali[ti [i ziare, în timp ce acum este ceva bine cunoscut tuturor [i oamenii [tiu la cine s` se adreseze? Sau i s-a ar`tat de la început un mare interes din toate p`r]ile? Po]i vedea o dezvoltare în organiza]ie [i în func]ia pe care o ai?

P.-A.J.: Ce pot s` spun este c` aceast` institu]ie se bucur` de o mare încredere în societatea suedez`, atât de la public cât [i de la institu]iile societ`]ii. Consider c` aceast` ordine func]ioneaz` foarte bine.

S.C.: Mai ai ceva de ad`ugat în leg`tur` cu Delegatul de Pres` în societatea suedez`?

P.-A.J.: Este important s` ne amintim c` o activitate facultativ` de autoasanare ca aceasta are sprijin [i din partea presei, c`reia aceasta i se supune deplin. Alternativa este legiferare, ceea ce ar înseamna s` i se impun` presei anumite reguli etice. Aceasta ar însemna, în mod necesar, ca presa, într-un asemenea sistem, s` încerce s` o evite, la fel cum încearc` s` evite m`surile obligatorii în multe alte situa]ii. Experien]a mea, precum [i experien]a interna]ional`, arat` c` un sistem facultativ func]ioneaz` mai bine în favoarea cet`]enilor, decât ni[te m`suri obligatorii.

S.C.: Delegatul de Justi]ie al Parlamentului (JO) duce [i o activitate în care î[i caut` cazuri de tratat prin a citi ziarele. Faci [i tu la fel?

P.-A.J.: Într-o anumit` m`sur`. Dar sistemul se bazeaz` în primul rând pe aceea c` persoanele care se consider` ofensate sau tratate necorespunz`tor în pres` ni se adreseaz` nou`. Aceasta este principala noastr` form` de lucru.

S.C.: V`d aici un afi[: "Silvia prime[te o contralovitur` de la Delegatul de Pres`". Este cumva vorba despre vre-un caz pe care l-ai cercetat?

P.-A.J.: Acesta nu este un caz, ci este vorba despre un afi[ nostim al unui ziar în leg`tur` cu o dezbatere vie ce a avut loc în Suedia cu câ]iva ani în urm` [i în care era vorba despre dac` s` se publice în toate ziarele numele tuturor celor care sunt pedofili. Asta a fost acum câ]iva ani, când bântuia dezbaterea despre pedofili [i pân` [i Regina a fost de p`rere ca ziarele, într-un fel de scop de pedepsire, s` publice numele tuturor celor care erau pedofili. În leg`tur` cu aceasta am explicat c` se pot publica numele în unele cazuri particulare care au dus la infrac]iuni, dar c` nu se poate publica sistematic numele tuturor într-un fel de scop de pedepsire sau ca la un fel de "stâlp al infamiei". Despre aceast` dezbatere a fost vorba de fapt atunci.

S.C.: Po]i s` dai [i alt exemplu în care te-ai exprimat contra vreunui editor responsabil care a înc`lcat regulile morale generale?

P.-A.J.: Da. De exemplu, un caz în care un ziar a publicat o fotografie mare în culori reprezentând cadavrul unui elev de [coal`, care z`cea în curtea [colii cu craniul spart. Publicarea în felul acesta a unor fotografii, care s` reprezinte victime ca urmare a unor crime, contravine eticii de pres`.

S.C.: Câteva întreb`ri de ordin administrativ despre Delegatul de Pres`. Câte persoane lucreaz` împreun` cu tine?

P.-A.J.: În total cinci persoane, a[a c` este o institu]ie mic`.

S.C.: Sunt jurnali[ti, sau sunt de meserii diferite?

P.-A.J.: Nu, sunt de meserii diferite. Mai sunt dou` func]ionare de birou [i doi juri[ti. {i pe urm` eu, care am un trecut redac]ional.

S.C.: Cine v` controleaz` pe voi, ca organiza]ie? C`ci sunte]i oameni [i pute]i gre[i.

P.-A.J.: Nu exist` nicio instan]` formal` pentru a[a ceva, dar, deoarece este vorba despre chestiuni de pres`, în cele din urm` decide presa [i deszbaterea liber`. Din când în când au loc dezbateri despre felul în care ac]ioneaz` Delegatul de Pres` [i Comisia de Opinii [i despre felul în care ac]ioneaz` ziarele. Chiar azi s-a iscat o dezbatere despre dac` a fost corect sau incorect s` se scrie despre pre[edintele de la Amnesty, care este acuzat de infrac]iune. Controlul care exist` se afl` în mâinile publicului [i în dezbateri.

S.C.: Deci se poate spune c` asupra acestei organiza]ii controlul const` în dezbaterile înse[i.

P.-A.J.: Da. Nu exist` vre-o instan]` mai înalt` [i niciun organ de stat, ceea ce este important de constatat.

S.C.: Ce [tii despre România?

P.-A.J.: Nu deosebit de mult. Dar urm`resc destul de multe lucruri ce apar în mass-media despre schimb`rile politice [i economice ale ]`rii [i dezvoltarea ei. În ultima vreme este vorba despre eventuala candidatur` ca memb` la UE.

(Traducerea: Octavian Ciupitu.)

* În 1999 au fost f`cute 372 reclama]ii legate de etica de pres` la PO; 29 de recalma]ii au fost îndreptate împotriva ziarului Aftonbladet, dar n-a fost g`sit vionvat, iar împotriva publica]iei Expressen s-au f`cut 26 de recalma]ii [i g`sit vinovat numai într-un singur caz.
* Din ce în ce mai multe publica]ii apar pe Internet. PO prime[te reclama]ii legate de informa]iile date de sit-urile acestora. PO nu poate interveni în aceste cazuri, deoarece mandatul s`u este numai pentru presa tip`rit`.
* Pentru ca o recalma]ie s` fie luat` în considera]ie de PO, trebuie s` fie f`cut` cel mai tårziu 3 luni dup` publicarea materialului.