Pornind de la programul elaborat de conducerea de stat din România referitor la românii afla]i în afara grani]elor actuale ale statului român, program care se ocup` de "cum putem s`-i ajut`m pe unii ([i) ce putem cere de la al]ii", m` gândesc c` este locul a se pune în discu]ie completarea acestei "dualit`]i" ("unii" sau "al]ii") pentru a o transforma în "trinitate" prin ad`ugarea interesului din partea statului român pentru repararea nedrept`]ilor f`cute de statul cominist român fa]` de "to]i".
Nedrept`]ile care trebuiesc reparate [i la care m` refer aici sunt în primul rând confiscarea averii mobile [i imobile, pierderea dreptului la pensie, pierderea drepturilor politice [i alte asemenea priva]iuni la care au fost supu[i atât unii dintre locuitorii actuali ai României, cât [i cei care au r`mas în afara ei sau au fost nevoi]i s` p`r`seasc` România în timpul când aceast` ]ar` s-a aflat sub regimul comunist, priva]iuni care continu` [i acum, la zece ani dup` c`derea comunismului în România.
Consider c` o compensare din partea statului român pentru urm`rile priva]iilor nedrepte la care acest stat [i-a supus proprii cet`]eni sau fo[ti cet`]eni trebuie s` precead` orice alt` încercare din partea acestui stat de a conlucra cu cei pe care i-a nedrept`]it.
Statul român este [i a fost întotdeauna statul român, cu r`spunderile sale, indeferent de forma sa de guvernare [i ideologia dominat` a guvernan]ilor s`i la un moment dat. R`spunderea pentru cei peste patruzeci de ani de stat comunist în România cade a[adar asupra statului român însu[i. Guvernele care sunt urma[ii guvernelor comuniste române nu se pot sustrage r`spunderii fa]` de nedrept`]ile mo[tenite de la predecesori. Ei nu pot face tabula rasa din ce a fost înainte de ei [i s` înceap` de la zero.
Astfel, în problema dreptului de proprietate, nu se poate porni de la zero cu "constituirea propriet`]ii", ci trebuie pornit` mai întâi ac]iunea de "reconstituirea propriet`]ii". În caz contrar se întâmpl` a[a cum s-a [i întâmplat de fapt în România: bunuri imobiliare care fuseser` confiscate de statul român mai înainte de 1989 au fost vândute mai departe de c`tre statul român dup` 1992 (în baza unei legi adoptate în timpul guvernului având ca prim-ministru pe Petre Roman, iar pre[edinte de republic` era Ion Iliescu), de[i proprietarii ini]iali le revendic`.
Se compar` adesea în discu]ia public` din România felul activ în care se manifest` refugia]ii maghiari, cehi, polonezi, lituanieni, estonieni etc. din afara grani]elor ]`rilor proprii în favoarea statului ]`rii lor de origine, cu re]inerea manifestat` uneori de românii refugia]i atunci când este vorba de a propaga pentru statul România. Pentru ce aceast` re]inere? Ei bine, pentru c` românii refugia]i sunt în continuare trata]i ca ostraciza]i de c`tre statul român actual! Asta, în timp ce refugia]ii maghiari, cehi, polonezi, lituanieni, estonieni etc. din afara grani]elor ]`rilor proprii au fost compensa]i dup` 1990 pentru nedrept`]ile s`vâr[ite contra lor de statul propriu în perioada sa comunist`. Pentru primirea desp`gubirilor cuvenite pentru confiscarea de imobile sau locuin]e, de exemplu, ace[tia nu au fost nevoi]i s` porneasc` procese costisitoare, care cer mult timp [i sunt imposibil de urmat de la distan]`, a[a cum se face acum în România, ci ac]iunea îns`[i de desp`gubire s-a efectuat în principal pe cale administrativ`, nu judiciar`. Desigur, s-au adoptat mai întâi legi de restituire în parlamentele statelor respective, dar desp`gubirea în sine s-a f`cut în primul rând pe cale administrativ`. În fond, organele de stat au eviden]a prelu`rilor f`cute, [tiu de la cine ce [i când au luat [i ca urmare nu r`mâne decât ca cei nedrept`]i]i, la cerere, s` fie desp`gubi]i de organele locale de stat care au acaparat bunurile confiscate. A[a s-a f`cut în Ungaria, Cehia, Lituania, Estonia etc., în fa]a instan]elor civile venind eventual doar litigii, adic` cazuri când p`r]ile nu au c`zut de acord [i în care preten]iile de desp`gubire ale celor nedrept`]i]i nu corespund cu voin]a de desp`gubire din partea organelor de stat respective. Ei bine, acest fel de a ac]iona nu este aplicat în România, unde nedrept`]itul c`ruia i s-a luat, de exemplu, apartamentul printr-un act administrativ înainte de 1989, trebuie acum s` cheme în judecat` statul român la tribunal pentru a-[i rec`p`ta dreptul, f`r` a avea siguran]a c` i se face dreptate în sensul restituirii dreptului de proprietate asupra apartamentului luat de stat. Se cunosc cazuri când persoana în cauz` a câ[tigat procesul în prima [i a doua instan]` civil`, dar a pierdut la ultima instan]`. Toate aceste procese la tribunal aduc cu ele mari cheltuieli de avoca]i, taxe de judecat`, deplas`ri în România etc., care fac pentru românii din afara grani]elor ca încercarea de reconstituirea propriet`]ii s` fie nerentabil`. {i mai tragic este atunci când statul român a [i vândut apartamentul respectiv dup` 1992, c`ci atunci trebuie s` chemi în judecat`, cu mare cheltuial`, [i pe noul proprietar. De ce? Proprietarul de drept nu are nici o vin` c` statul a vândut apartamentul revendicat. Conflictul este doar între proprietarul de drept [i statul român. De ce s` se judece atunci proprietarul de drept cu ultimul cump`r`tor? De ce s` nu se judece de fapt ultimul cump`r`tor direct cu statul, care l-a p`c`lit vânzându-i ceva ce nu-i apar]inea de drept, pentru a-[i primi banii înapoi?
Aceast` procedur`, de factur` imoral`, nu este menit` a face din România un stat de drept, ci este pus` în aplicare pentru ca, sub aparen]a unui stat de drept "în felul s`u", s` se men]in` [i s` se permanentizeze nedrept`]ile f`cute de statul român comunist [i de care s` profite acum mo[tenitorii acestui stat.
Preluarea de c`tre statul român a apartamentelor înainte de 1989 s-a f`cut prin act administrativ, [i nu ca urmare a unor hot`râri judec`tore[ti. "Principiul simetriei", de care vorbe[te domnul Valeriu Stoica, ministrul Justi]iei, în interviul acordat CURIERULUI ROMÂNESC în octombrie 1999 [i publicat în num`rul 4/99, cere ca o preluare f`cut` prin act administrativ s` fie reparat` printr-o retrocedare f`cut` tot prin act administrativ, [i nu prin chemare în judecat` în instan]` civil`. Ca urmare, reconstituirea propriet`]ilor trebuie s` se fac` în România prin acte administrative [i nu prin hot`râri judec`tore[ti. Iar dreptul la reconstituirea propriet`]ii nu trebuie limitat în timp.
Una dintre condi]iile primordiale pentru intrarea statului român în rândul statelor de drept europene este repararea nedrept`]ilor f`cute de acest stat în trecut.
Pân` când aceste nedrept`]i nu sunt reparate, nu se poate a[tepta la o considerare a statului român pe picior de egalitate cu statele de drept europene.
Nu se poate cl`di ceva nou pe baza unor nedrept`]i comise în trecut - cei lovi]i de aceste nedrept`]i nu sunt dispu[i s` uite. Problema repar`rii nedrept`]ilor f`cute de statul român trebuie dezb`tut` pe larg [i cu r`spundere de cercurile largi de opinie din România, de rezolvarea ei grabnic` [i dreapt` depinzând luarea în considerare [i soarta viitoare a României între statele de drept europene.
Înapoi la începutul paginei!
Înapoi la CURIERUL ROMÂNESC