AURORA KANBAR

D-na Aurora Kanbar.
Foto: © Aurora Kanbar.

Silvia Constantinescu: Cine sunte]i doamn` Aurora Kanbar?

Aurora Kanbar: Încep prin a v` mul]umi pentru propunerea de a m` prezenta cititorilor dumneavoastr` [i de asemenea pentru interesul acordat micii noastre publica]ii române[ti de aici din Norvegia, "Foaia Românului". M` numesc Aurora Kanbar [i am venit în Norvegia în 1992, urmîndu-l pe fostul meu so], sirian de origine, care a primit azil politic în aceast` ]ar`. Am 43 de ani [i doi copii de 16 [i 10 ani. Lucrez ca asistent` la Møllergata skole [i consultant pentru limba român` la Biblioteca Deichmann din Oslo. De asemenea m` ocup în acest moment de traducerea în limba român` a volumului "Den enøyde" (Zeul chior) al scriitorului norvegian T.Å.Bringsvaerd, care este o culegere de legende inspirate din mitologia nordic`. La aceasta lucrez împreun` cu domnul Erling Schøller, traduc`tor danez, autorul versiunii în limba danez` a "Povestirilor" lui I. Creang` [i L. Blaga, "Pa[ii profetului" [i care locuie[te aici, în Norvegia. Cartea va ap`rea la începutul anului urm`tor la editura "Eksperimental Forlag" din Danemarca. În plus, acum cî]iva ani cînd sim]eam acut`, în contactul cu colegii [i prietenii mei norvegieni, nevoia de a schimba impresia confuz` sau chiar negativ` a acestora despre România, m- am angajat s` lucrez pentru Comunitatea Românilor de aici, [i am participat al`turi de al]i români la realizarea unei "Expozi]ii de carte [i obiecte de art` decorativ` româneasc`", în '98, la realizarea unei "Expozi]ii de icoane pe sticl`", în '99 [i la alte activit`]i cu scopul de a face cunoscute [i apreciate valorile spiritualit`]ii române[ti în aceast` parte a lumii. Am fost unul dintre colaboratorii "Foii Romanului" de la apari]ie [i pîn` în prezent.

S.C.: Domnul Alexandru Botez mi-a vorbit deja despre "Foaia Românului", dar nu mi-a vorbit despre colaboratori. Dvs. sute]i unul dintre ei. Ce pute]i s`-mi spune]i în plus despre aceast` publica]ie?

A.K.: "Foaia Românului" ap`rut` aici la Oslo pentru prima dat` acum un an [i jum`tate este prima publica]ie în limba român` din Norvegia. Ea este conceput` [i trimis` la destina]ie gra]ie unui colectiv de oameni entuzia[ti care s-au oferit s` colaboreze la munca efectiv` de producere a ei. Ea se dore[te a fi un mijloc de comunicare între românii din Norvegia [i este deschis` în consecin]` exprim`rii opiniilor acestora. Munca pe care o facem este voluntar` [i nu sîntem retribui]i pentru ea. Întîmpin`m, ca orice încep`tori, o serie de dificult`]i, dar cum sînt optimist` de felul meu, sper c` acestea vor trece cu timpul [i "Foaia" va continua nu numai s` apar`, dar î[i va îmbun`t`]i [i calitatea.

S.C.: A]i fost o exilat` sau un românc` în diaspora? Cum defini]i aceste no]iuni?

A.K.: Cuvântul exil este explicat în Dic]ionarul limbii române astfel: a) pedeaps` constînd din izgonirea unui cet`]ean din tara/localitatea în care tr`ie[te; b) p`r`sirea, plecarea voluntar` a unui cet`]ean din localitatea/]ara în care tr`ie[te ca urmare, de obicei, a unei prigoane. Termenul de diaspor`, de origine greceasc`, auzit des în ultima vreme, a devenit prin similitudine întrebuin]at pentru a defini acea categorie de cet`]eni care tr`iesc în afara grani]elor ]`rii natale. El este mai amplu, incluzînd de fapt în situa]ia dat` pe to]i cet`]enii de origine român` care tr`iesc în afara grani]elor indiferent de motivul care a determinat acest lucru. Diaspora cuprinde deci [i pe exila]i. M` consider o românc` ce locuie[te în afara grani]elor României [i m` preocup mai pu]in de statutul meu de exilat, sau cet`]ean din diaspora. Important pentru mine nu este acest statut, ci rolul pe care fiecare român ce tr`ie[te în str`in`tate îl joac` în a expune valorile culturii române[ti, în a crea prin el însu[i o imagine corect` despre România. Am mai spus [i mai spun c` datoria noastr` a fiec`ruia este s` contribuim prin tot ceea ce facem [i spunem, printr-o atitudine demn`, serioas`, oriunde tr`im ca români în ]`ri de adop]ie la buna imagine a României în lume.

S.C.: Considera]i ca exist` o anume psihologie a exilatului, a celui care se afl` în afara grani]elor ]`rii c`reia-i apar]ine etnic?

A.K.: Eu nu am fost o exilat`. Exist` în mod firesc o psihologie a exilatului a[a cum exist` o psihologie a emigrantului, a imigrantului sau a maselor. În Norvegia au început s` apar` spre sfir[itul anilor `60, mai bine zis la începutul anilor `70 articole, studii, urmate apoi spre anii `80 de o adev`rat` avalan[` de scrieri dedicate acestor teme. Problemele cu care se confrunt` omul în a[a zisa coliziune cultural`, legate de adaptare, crizele de identitate, reac]ia de frustrare [i adversitate au fost observate atent în timp, s-a c`utat [i se caut` în continuare remedii la ele. Din p`cate unii dintre românii de aici ignor` aceste lucruri sau nu le cunosc [i nu pot astfel aprofundîndu-le s`-[i modifice punctul de vedere asupra noii societ`]i în care au fost transplanta]i. De aici o pronun]at` tendin]` de critic` nefondat`, probleme de comunicare cu ceilal]i, sau probleme de comportament [i nu de pu]ine ori izolarea, ruperea de mediul norvegian. Noi nu am avut în România inclus în programa de [coal` primar` etica [i comunicarea, de exemplu, [i no]iuni ca respectul reciproc sau con[tiin]a civic` sînt lucruri greu de însu[it atunci cînd acest lucru nu s-a f`cut la o vîrst` fraged` a[a cum s-a f`cut de multa vreme aici în Norvegia. Norvegienii cunosc îns` foarte bine problemele cu care se confrunt` str`inii în ]ara lor [i manifest` destul` în]elegere [i toleran]`.

S.C.: Cum v-a]i sim]it în ]ara care v-a primit? A]i fost primit` cu bra]ele deschise? V-a fost u[or s` v` asimila]i/integra]i în societatea norvegian`? A]i devenit o "norvegian`" sau a]i continuat s` tr`i]i printre români, cu speran]a reîntoarcerii în România? Cum a fost?

A.K.: Perioada de început a fost dificil`. Nimeni nu te prime[te cu bra]ele deschise de vreme ce nu te cunoa[te [i nu te-a invitat. Exist`, a[a cum este bine argumentat cu teorii [tiin]ifice, rezerva fa]` de str`ini [i de necunoscu]i, nu numai la popula]iile europene, civilizate, cît [i la grupuri primitive, tribale. Am în]eles c` am de-a face cu un mod de via]` diferit, cu o mentalitate diferit`. Am început prin a încerca s` înteleg modul lor de a gîndi, de a reac]iona, cu alte cuvinte, psihologia norvegienilor. Dup` ce ai în]eles asta, lucrurile se simplific`. Raportul refugiatului/ exilatului/ str`inului cu ]ara în care s-a decis s` locuiasc` este cel dintre o mam` adoptiv` [i un copil. Printr-o elementar` logic` te supui acestui proces [i depinde, în mare m`sur`, de tine însu]i cît po]i [i cît vrei s` fii integrat în noua societate. Este un non-sens, dup` p`rerea mea, s` încerci s` fii altceva decît ceea ce e[ti. Eu sînt românc` [i tr`iesc printre norvegieni [i printre românii din Norvegia cu sentimentul c` prin mine, ca prin ni[te invizibile fire, cele dou` lumi au ceva s`-[i spun` una alteia. {i la urma urmei, nu e acest lucru cel mai important?

S.C.: Ce cunoa[te]i despre românii din exil? Considera]i c` se poate vorbi de o activitate, de o politic` a exilului românesc în sensul de a informa Occidentul despre situa]ia din România înainte de '89 [i dup` aceea? A fost [i este posibil` o organizare a tuturor românilor din exil într-o singur` organiza]ie? Care ar fi rolul unei astfel de organiza]ii?

A.K.: Desigur c` exist` o politic` a românilor din exil [i ani buni Occidentul a fost informat despre situa]ia din România înainte de '89 [i dup` aceea. La acest moment nu cred c` este posibil` o organizare a românilor din exil într-o singur` organiza]ie, dac` ]inem seama de aria de r`spîndire a acestora, de faptul c` ei tr`iesc [i muncesc în societ`]i diferite [i sînt de cele mai multe ori bine integra]i în acestea, de faptul c` nu simt pulsul politicii române[ti la ei acas`. Nu se poate face totu[i politic` urm`rind [tirile la televizor sau citind în pauza de mas` cîteva rînduri din ziarele române[ti pe internet. Politica înseamn` înainte de toate cunoa[terea obiectiv` a unor realit`]i [i implicarea activ`, angajat` în solu]ionarea unor probleme a[a cum trebuie [i atunci cînd trebuie.
Se poate îns` contribui pozitiv la desf`[urarea unor activit`]i ce sprijin` procesul de democra]ie în România, se poate folosi ca o imens` resurs` cuno[tin]ele pe care românii din str`in`tate le-au c`p`tat [i le au în multe domenii de activitate.
În ceea ce prive[te organizarea tuturor românilor din diaspora într-o singur` organiza]ie, poate c` ar fi necesar, dar practic este foarte greu de realizat, dac` ne gîndim la modul în care ar trebui s` func]ioneze, la un sediu [i la mijloacele materiale de care ar avea nevoie. Rolul ei ar fi poate de a avea o leg`tur` mai strîns` unii cu al]ii, de a avea planuri de activit`]i, schimburi de idei, opinii, etc., dar pentru asta este nevoie de un întreg aparat care s`-[i asume sarcina îndeplinirii acestor n`zuin]e. Sentimentul apartenen]ei la cultura [i spiritualitatea român`, sentimentul de fr`]ie al românilor i-ar putea determina, sau ar trebui s`-i determine pe români s` fac` parte dintr-o organiza]ie de acest fel.

S.C.: {i acum la alte întreb`ri. Cum vede]i rolul monarhiei în istoria României [i care ar fi rolul ei acum? Ce [anse considera]i c` are monarhia ast`zi în România?

A.K.: Cred c` poporul român este singurul în m`sur` s`-[i aleag` forma de guvern`mînt. Pentru aceasta este în primul rînd necesar ca el s` fie bine informat atît asupra adev`rului istoric cît [i asupra aspectelor politice actuale. Apoi este necesar` o "maturitate politic`" ce nu se poate ob]ine instantaneu [i se face în urma unui proces mai amplu unde cet`]eanul este educat s` evalueze o situa]ie nu chiar dup` simpatii [i interese personale, ci la nivel na]ional. Abia dup` aceea cet`]enii României vor putea, în urma unui vot corect, decide ce anume se potrive[te cel mai bine cu situa]ia politic`, economic`, etc. a ]`rii. Personal consider c` reinstaurarea monarhiei în România ar contribui la o mai bun` imagine a României în Europa. Dar, cum am spus, slaba informare a maselor, cît [i alte interese în politica actual` a României, acord` monarhiei pu]ine [anse.

S.C.: Nimeni pân` acum (sau cel pu]in nu [tiu eu) din reprezentan]ii noii puteri nu s-a adresat celor din exil, îndemnîndu-i s` se reîntoarc`, s` ajute prin cuno[tin]ele [i experien]a c`p`tat` la dezvoltarea rapid` a României. Cum vede]i dvs. aceasta?

A.K.: Nu [tiu dac` într-adev`r puterea a adresat vreodat` un apel oficial românilor din exil pentru a contribui prin cuno[tin]ele [i experien]a lor la dezvoltarea României. Dar [tiu totu[i de cazuri în care unii speciali[ti s-au oferit într-un fel sau altul s` contribuie cu idei [i proiecte la o mai bun` desf`[urare a lucrurilor. {i am auzit o fraz` de felul acesta: "s` vin` ei s` ne înve]e ce-avem de f`cut?" E aberant [i regretabil c` se spune asta. Aici este din nou o problem` de mentalitate, o problem` de viziune asupra realit`]ii.
Pentru c` atîta vreme ce nu poate fi în]eles faptul c` orice efort [i ajutor trebuie valorificat la nivel de interes na]ional, nu personal sau de grup, atîta vreme cît nu în]elegem c` ajutîndu-ne între noi ne ajut`m ]ara [i invers, r`mân prea pu]ine de f`cut [i de spus. P`rerea mea este c` problema aceasta a mentalit`]ii, a transform`rii mentalit`]ii unui popor care se vrea integrat într-o Europ` care gînde[te altfel, este extrem de superficial tratat` în România Cu riscul de a repeta cele spuse mai sus, cred c` în România, educa]iei [i înv`]`mîntului ar trebui s` i se acorde o aten]ie mai mare [i prioritate printre primele dac` nu chiar pe primul loc.
Nu neap`rat lipsa tehnologiei avansate sau banii pu]ini ne ]in departe de lume, ci mai degrab` caren]ele noastre în a ne str`dui s` gîndim potrivit cu timpul [i spa]ial geografic european în care tr`im.

S.C.: Considera]i c` guvernul, sau mai bine zis Parlamentul României, ar trebui s` foloseasc` experien]a românilor care tr`iesc în alte ]`ri la rela]iile bilaterale?

A.K.: Da, cu condi]ia ca aceste persoane s` fie competente [i s` aibe ceea ce eu numesc "diploma]ia în sînge". De[i sun` complet idealist`, a[ putea spune chiar c` ambasadele ar putea colabora cu acei oameni care se dovedesc capabili de a ajuta bunul mers al acestor rela]ii bilaterale. Eu cred c` trebuie valorificat` orice resurs` de care dispune România atîta vreme cît este spre binele ei.

S.C.: Ce m`suri ar trebui s` ia guvernul/parlamentul român ca s`-i atrag` pe cei din afara grani]elor ca s` se reîntorc` în România? Considera]i c` este necesar ca ace[tia s` se întoarc` în România? Ar avea vreo utilitate România din aceasta, sau ar fi numai o problem` nepl`cut`, în aceea c` ar trebui s` le redea drepturile care li s-au luat de comuni[ti?

A.K.: Este greu de spus [i aproape imposibil de realizat. Aristofan a spus: "Ubi bene, ibi patria!" (Unde e bine, acolo e patria!), iar Hora]iu a spus "Ubi patria, ibi bene!" (Unde e patria, acolo e bine!).
Fenomenul migr`rii are vîrsta omului [i motivele care îi determin` pe oameni s` plece sau s` revin` de unde au plecat sînt multiple [i complexe. Hjalmar Edgren, scriitor suedez, a spus în poemul "Emigrantul" aceste cuvinte:

"E[ti tu sigur c` po]i cînt`ri cum se cuvine
Toate ra]iunile tainice, c` e[ti în stare
chiar s` descoperi
Toate puterile ascunse, care în mii de chipuri
Imping oamenii s` treac`
marea?"

S.C.: Cum vede]i rezolvarea propriet`]ii private în România, în particular cea a locuin]elor? Vede]i vreo leg`tur` între proprietate [i cet`]enie?

A.K.: Proprietatea este un drept inviolabil. Este ciudat c` acest fapt atît de evident continu` s` mai nasc` discu]ii [i controverse [i c` timp pre]ios se irose[te în discu]ii sterile [i nesfîr[ite. Cred c` restituirea locuin]elor existente [i desp`gubirea pentru cele demolate ar fi o solu]ie eficient` [i corect`. Eu cred c` orice societate care se vrea cît mai democratic` cu putin]` începe prin a le acorda cet`]enilor ei drepturile cuvenite [i stabile[te ni[te reguli clare prin care acest lucru s` fie îndeplinit, respectat [i controlat. Se pare c` aceast` problem` a propriet`]ilor tergiversat` vreme de un deceniu în România, nu poate fi solu]ionat` decît printr-o lupt` sus]inut` [i organizat` a celor care au fost frusta]i de drepturile lor. Rolul unei astfel de organiza]ii ar fi ca ea s` lupte legal, juridic pentru ob]inerea acestor drepturi [i s` protejeze cet`]eanul [i dreptul s`u la proprietate. Nu v`d legatura între cet`]enie [i proprietate, aceste dou` no]iuni sînt, ar trebui s` fie, independente una în raport cu cealalt`.

S.C.: A]i participat la prima întâlnire a "Forumul Presei Române de Pretutindeni". Cum aprecia]i ini]iativa [i rezultatul acestei întâlniri, dar [i dezvoltarea ei viitoare ?

A.K..: Am spus la timpul respectiv c` a fost o fericit` ini]iativ` a unor tineri jurnali[ti, care s-a desf`[urat în bune condi]ii. Dup` prima edi]ie am apreciat ca pozitive multe aspecte [i de[i este prematur de vorbit despre rezultat, acesta fiind un proiect de comunicare în timp, cred c` are [anse s` devin` o punte de legatur` [i apropiere între românii de pretutindeni.
În viitor cred c` este necesar s` se focuseze mai mult pe ac]iuni concrete legate de publicistic`, pe schimb de experien]e, idei [i opinii. {tiu c` în curînd se va desf`[ura cea de-a doua edi]ie la care din p`cate nu am posibilitatea s` particip. Dar cred c` ar fi necesar o comunicare mai larg` în cadrul Forumului între participan]i, iar aceasta s` se fac` nu prin "monolog", ci prin dialog. De asemenea spa]iul destinat propunerilor, discu]ii pe marginea acestora ar trebui dilatat. {i în mod necesar preg`tit mai mult material informativ pe teme culturale care s` fie distribuit celor care îl solicit`, dac` nu pot participa la forum. De exemplu o map` cu evenimentele culturale ce au avut loc între cele dou` edi]ii, premii literare, artistice, etc.

S.C.: Cum aprecia]i formarea Adun`rii Na]ionale a Românilor ce locuiesc în afara grani]elor? Ea se adreseaz` celor care sunt înc` cet`]eni români. În unele ]`ri, cum este Suedia, nu este admis s` ai dubl` cet`]enie. Cum vede]i aceast` situa]ie?

A.K.: Aceast` problem` legat` de dubla cet`]enie are mai degrab` un aspect birocratic, care ar trebui luat în calcul atunci cînd este vorba de exemplu de constituirea unei forme oarecare de organizare a românilor. Acordarea unei cet`]enii nu implic` faptul c` ai devenit alt` persoan`, ci doar c` apar]ii unui sistem birocratic de drepturi [i obliga]ii la care trebuie s` te supui, ca locuitor pe termen lung al unei alte ]`ri decît ]ara de origine. Întotdeauna se va spune norvegian de origine român`, sau suedez de origine român`, deci practic r`mâi cum este [i firesc, român toat` via]a. A pune o condi]ie de acest fel, ca românii cu dubl` cet`]enie s` nu poat` face parte dintr-o organiza]ie româneasc` este, dup` p`rerea mea, gre[it [i nu serve[te intereselor române[ti. Cet`]enia dobîndit` este un aspect exterior, care are rolul lui, desigur important în via]a fiec`ruia dintre noi în aceast` situa]ie, dar totu[i un rol limitat. E ca [i cum ai judeca un om dup` haina pe care o poart` [i nu dup` sufletul [i graiul lui. Cred c` respectiva adunare, în cazul în care are într-adev`r scopul de a-i uni pe români, ar trebui s` dep`[easc` aceste grani]e impuse de o birocra]ie necesar` [i s`-i reuneasc` pe cei ce sînt români.