DANA DRAGOMIR

D-na Dana Dragomir.
Foto: Magnus Ragnvid / © Dana Dragomir.

Silvia Constantinescu: S` începem cu prezentarea. Cine sunte]i doamn` Dana Dragomir?

Dana Dragomir: Sunt românc` [i locuiesc în Suedia. Am studiat muzic` toat` via]a. {coala am f`cut-o la liceul de muzic` "George Enescu" [i "Dinu Lipatti" din Bucure[ti. Am studiat pian 8 ani [i ultimii 4 ani am studiat naiul, ca instrument principal. Imediat dup` ce am terminat liceul am început s` c`l`toresc în lume. La vârsta de 20 de ani am r`mas în Statele Unite, unde am locuit o perioad`, dup` care am venit în Suedia.

S.C.: Doresc s` vorbesc cu dumneavoastr` despre diferen]ele de comportare înte noi românii, cu temperanent mai exuberant, [i suedezii mai re]inu]i, mai circumspec]i, despre cariera dvs., dar a[ dori s`-mi povesti]i mai întâi ce v-a determinat s` trece]i de la pian la nai.

D.D.: Mul]i jurnali[ti îmi pun aceast` întrebare. Mai întâi competi]ia în România era foarte acerb`; în al doilea rând pentru c` eu am avut o antipatie pentru pian, datorit` faptului c` am fost for]at` s` studiez. Nu numai mama mea m` for]a s` studiez când eram mic`, dar [i profesoarele, [i aceast` obligativitate mi-a creat o aversiune fa]` de pian. De altfel cred c` pianul n-a fost niciodat` instrumentul meu preferat.

S.C.: Nu exist` al`turi de aceast` motivare psihologic` [i una practic`, ca s`-i zic a[a? O orchestr` are un singur pian.

D.D.: Ave]i dreptate! În disperarea mea de a g`si un alt instrument, asta s-a întâmplat cu 2 s`pt`mâni înainte s` dau examenul de treapt`, am întrebat peste tot în liceu [i prieteni [i profesori mi-au indicat catedra de nai. Mie mi s-a p`rut foarte ciudat. Numai gândul ca s` încep s` cânt la un instrument considerat "total masculin", m-a speriat. Nu auzisem pân` atunci ca vreo fat` s` fi cântat la acest instrument. Dar în acela[i timp instrumentul m-a fascinat, c`ci îi urm`ream pe ceilal]i colegi când cântau în pauz`, imitând p`s`ri [i "zburând" pe nai.

S.C.: Cum v-a]i sim]it s` fi]i prima fat` care "rupe" tradi]ia?

D.D.: Am fost jenat` de faptul c` eu eram prima, îns` am fost încurajat` de cei din jur. {ansele mele erau s` ajung într-o orchestr` de muzic` popular`, unde cântau numai b`rba]i, ceea ce îmi d`dea o strângere de inim`, dar am avut foarte mult noroc, la care s-a ad`gat [i talent. Eu am început la acest instrument de la 14 ani. Dup` 2 s`pt`mâni de exerci]iu am înv`]at câteva melodii cu care mi-am luat examenul de treapt`. Asta nu înseamn` c` este un instrument u[or, dar instrumentul mi s-a potrivit într-adev`r! Dup` 2 ani de zile am fost descoperit` de un dirijor de la Rapsodia Român`, care m-a ajutat foarte mult [i care mi-a dat o mare [ans`. În primul rând prezentarea la televiziune, apoi concerte cu foarte mari arti[ti, în s`li mari, cum ar fi Sala Palatului. De la început am avut mari [anse.

S.C.: Dac` întrebi suedezi ce arti[ti români cunosc, spun: Dinu Lipatti, George Enescu, Gheorghe Zamfir [i Dana Dragomir. C` suedezi [tiu cine este Dana Dragomir este un mare compliment [i o dovad` c` muzica dvs. i-a cucerit. Cum v-a]i sim]it primit` ca solist` de publicul din Suedia ?

D.D.: Scandinavii sunt foarte respecto[i, iar suedezii nu sunt a[a de închi[i cum se crede. Eu consider c` suedezii sunt foarte c`lduro[i. Nu ]ip`, nu dau din picioare, mai ales c` cele mai multe din concertele mele în Suedia au loc în biserici, în catedrale, unde se impune o anumit` decen]`, dar se ridic` în picioare chiar [i în biserici [i aplaud`. Eu le simt c`ldura [i m` simt bine cu felul de a fi al suedezilor. Pentru orice artist este important, dincolo de partea material`, s` simt` aprecierea publicului. {i eu sunt foarte mul]umit` cu r`splata pe care mi-o d` publicul suedez!

S.C.: Sim]i]i "c`ldura" publicului suedez pentru c` a]i tr`it aici [i cunoa[te]i psihologia suedez`, modul acestora de a se manifesta, sau exist` o und` secret` între public [i artist?

D.D.: Da, cred c` faptul c` locuiesc aici [i cunosc formele de exprimare ale suedezilor are mare importan]` în percepera atitudinii lor fa]` de muzica mea. Eu sunt, ce-i drept, c`s`torit` cu un suedez [i am o feti]` jumate suedez`, am casa [i familia aici.

S.C.: În ce ]ar` v` sim]i]i cel mai bine când concerta]i?

D.D.: În Germania am lucrat foarte mult [i chiar dac` [i ei sunt tot popor germanic, ei sunt mult mai deschi[i [i consider c` naiul este mult mai bine tratat acolo. S`lile de concerte sunt mai mari, publicul este mult mai numeros! De fapt eu nu dau foarte multe concerte în lume. Punctul meu de concertare este Scandinavia, dar discurile mele se vând în multe ]`ri. Atunci când m` duc în alte ]`ri fac mai mult "promotion", nu dau concerte. De exempllu în Statele Unite nu am dat concerte; aici am f`cut numai interviuri [i am vândut discuri. Trebuie s` fii foarte, foarate cunoscut într-un teritoriu ca s` ai curaj s` dai un concert.

S.C.: Dumneavoastr` sunte]i o artist` de un talent neobi[nuit, care-i încânt` [i pe cei de vârsta mea ca [i pe cei tineri, [i spun aceasta pentru c` v-am ascultat în concert.

D.D.: ... eu cânt foarte mult muzic` româneasc`, pe care încerc s-o introduc în programele mele, indiferent dac` este un concert sau dac` este un festival...

S.C.: Deci este un act con[tient de a face cunoscut` muzica româneasc` în lume, nu?

D.D.: O, da! {i nu numai c` m` reprezint` ca identitate, ci [i pentru c` este o muzic` ideal` pentru nai. Muzica româneasc` se identific` cu naiul!

S. C.: Ce [ti]i despre nai ca instrument? Cine l-a inventat?

D.D.: Mai întâi [tiu s` cânt la el [i s`-l acordez [i din ce este f`cut. Apoi cunosc mitul grec al lui Pan.

S.C.: Eram mai mult decât sigur` c` cunoa[te]i acest mit. V-am pus întrebarea mai ales ca s` v` pot povesti un mit mai pu]in cunoscut. Este vorba de un mit chinezesc, foarte frumos! Se spune c` zei]a Nüwa, zei]a ordinii [i cea care a creat femeia [i b`rbatul, ar fi creat [i naiul, ca s`-i ajute pe oameni s` uite de groznicele tr`iri dup` inunda]iile care au avut loc pe p`mânt. Naiul creat de ea scotea un sunet dulce [i curat [i alina suferin]a oamenilor. "Naiul" zei]ei Nüwa era format din 13 trestii. Frumos mit, nu? Cânta]i deci pe cel mai vechi instrument!

D.D.: {i care este [i foarte u[or de fabricat. Iei o trestie [i o acoperi la un cap, sufli în ea [i dac`t sun` ai f`cut instrumentul. E mult mai u[or decâ s` manipulezi cu degetele fluierul, care are un singur tub pe care s` înve]i scala muzical`, de exemplu.

S.C.: Trebuie s` ai o voce bun` ca s` po]i cânta la nai, sau orice afon poate înv`]a s` cânte la nai?

D.D.: Oricine poate înv`]a s` cânte la nai, dar nu chiar afon. Naiul este un instrument primitiv, care se acordeaz` cu cear` de albine [i diferen]ele de temperatur` fac ca el s` difere în ton. Un instrumentist bun trebuie s` aud` dac` tonul este fals, dac` un anumit tub este mai sus sau mai jos [i atuncea îl acordez` din buz`. Trebuie s` ai ureche muzical`, oricum, dar ca s` cân]i la nai folose[ti diafragma, nu coardele vocale.

S.C.: Doamn` Dana Dragomir, dvs. a]i r`mas în str`in`tate ca protest fa]` de regimul lui Ceau[escu, sau ca artist care a]i considerat c` meseria dvs. este f`r` grani]e? Crede]i c` exist` o psihologie diferit` a celui care nu este în ]ara c`reia îi apar]ine etnic, o psihologie a dezr`d`cinatului?

D.D.: Desigur c` exist` o psihologie anume a celui care nu este printre cei din etnia lui. {i din aceast` cauz` mi-a fost greu la începtu. Dumneavoastr` nu v-a fost greu s` v` adapta]i în Suedia?

S.C.: Mie mi-a fost [i-mi mai este greu [i am povestit [i povestesc despre asta de câte ori am ocazia. Cum a fost la dvs.?

D.D.: În primul rând c` eu am plecat din România din dou` motive. Am vrut s` plec ca s`-mi dezvolt cariera peste hotare, s` nu r`mân numai în grani]ele României, dar am fost [i for]at` s` r`mân în str`in`tate de un incident înainte de a pleca la Las Vegas provocat de cei din ]ar`. Soarta a f`cut s` ajung în Suedia [i la început am avut mari regrete, c`ci nu era ceea ce mi-a[ fi dorit eu; nu numai clima, cu care nici acuma nu sunt acomodat`, dar [i sistemul de via]`, simplitatea...
Dup` ce am locuit în ]`ri cu via]`, cum se spune, "flashing", venind în Suedia, unde totul fiind modest [i simplu, m-a deprimat. La început neg`sindu-mi locul, ne având r`d`cini, nici nu m` puteam concentra ca s`-mi continui cariera. Primii 5 ani au fost o alergare în cerc cu eforturi s`-mi g`sesc un drum. Apoi mi-am g`sit "drumul"!
Am realizat pân` acum 4 discuri, dou` dintre ele fiind discuri de aur în mai multe ]`ri; al treilea disc f`cut cu o cas` mare de discuri din Germania [i în care s-a investit foarte mult, a fost o încercare de a face un nou stil; n-a avut succesul la care eu m` a[teptam, poate c` a fost [i un "bad timing", dar cred c`, mai ales, lumea era prea obi[nuit` cu muzica de nai tradi]ional`.
Acum am f`cut al 4-lea disc cu fiul lui Benny Andersson, din ABBA, el a produs tot discul. Abia l- am dat pe pia]a suedez` anul acesta [i urmeaz` s`-l lans`m pe pia]a interna]ional`. Pân` încep turneul din var`, lucrez la un nou disc cu un produc`tor foarte cunoscut în muzica pop, al c`rui nume nu-l dezv`lui înc`. Sper ca acest disc s` aibe succes!

S.C.: Când ve]i începe s` da]i concerte pe pia]a american`?

D.D.: Nu [tiu. Totul depinde de g`sirea unui manager bun în America. Eu am vândut discuri în America [i o melodie pe care am scris-o eu a fost timp de un an în "top ten" la radio.

S.C.: Atunci v` urez s` g`si]i un manager bun în America! A]i c`l`torit dup` ´90 în România. Cum a fost?

D.D.: Pân` în 1994, când tat`l meu a murit, am mers foarte des în România, pentru c` eu am avut o rela]ie special` cu tat`l meu. Ne-am ajutat moral unul pe altul! Am fost prieteni! Tat`l meu a fost foarte aproape de mine atunci când am avut nevoie de ajutor, în liceu, în carier`, chiar atunci când am început s` cânt la nai. P`rin]ii mamei mele [i chiar mama mea n-au fost de acord cu alegerea naiului, pentru c` mama mea a studiat muzic` clasic`, bunicul meu a studiat [i absolvit conservatorul; lor li se p`rea c` am ales o meserie l`ut`reasc`. Ei vroiau neap`rat ca eu s` studiez muzic` clasic` [i n-au fost de acord cu alegerea mea. Tat`l meu a fost singurul care m-a sprijinit. Atunci când aveam nevoie de un sfat, niciodat` nu m-am dus la mama. Totdeauna m-am dus la tata! Dup` ce am putut s` m` reîntorc în România, m-am dus des pentru tata, dar dup` aceea nu m-am mai dus a[a de des. Am fost, desigur, chiar [i cu fica mea, dar nu a[a frecvent. Nu doresc ca s` intru mai mult în am`nunte. Despre situa]ia de acolo nu vreau s` spun nimic!

S.C.: Spune]i-mi, v` rog, v-a fost vreodat` jen`, ru[ine c` sunte]i românc`?

D.D.: O, nu!! Ci din potriv`, eu am fost întotdeauna mândr` de r`d`cinile mele, de originea mea. Eu cred c` o astfel de discu]ie c` "]ie ru[ine, jen`, c` e[ti român, iranian, suedez, somalian, etc." nici n-ar trebui s` existe. Ea este un non sens. Apartenen]a la o etnie sau alta nu duce la jen` sau ru[ine, ci numai ac]iunile individuale.

S.C.: A]i trecut foarte repede peste activitatea de concerte pe care o ave]i în Suedia. Îmi spunea]i la început c` preg`ti]i un nou disc, este de muzic` pop?

D.D.: Discul care-l preg`tesc acum este de muzic` pop, muzic` foarte modern`, chiar mai modern` decât discul al 3-lea. În ceea ce prive[te concertele, anul trecut am avut un turneu lung în Suedia - 90 de concerte, printre care [i un turneu de Cr`ciun, împreun` [i cu al]i arti[ti suedezi. Dar de atunci n-am mai avut nici un concert [i nici nu am vrut s` mai am pân` la var`. Am privilegiul ca s` pot s` cânt când vreau [i atunci încerc s` concentrez turneele la maximum 2 pe an. O s` avem un turneu concentrat în iunie pân` la jum`tatea lui august, dup` care o s` fiu liber` [i o s` c`l`toresc, c`ci cel mai mare hobby al meu sunt c`l`toriile.

S.C.: "C`ci c`l`toriile sunt sarea vie]ii!", cum spune Simbad. S` v` mai întreb [i despre alte probleme ale exilului. Sunte]i credincios`? Merge]i la biseric`?

D.D.: Sunt credincioas`, îns` nu m` duc foarte des la biseric`, din p`cate...

S.C.: Aici la Stockholm sunt 2-3 biserici ortodoxe pe care românii le frecventeaz`: una cu preot de la Patriarhia de la Bucure[ti, alta cu preot din exil, care nu ]ine de Bucure[ti, alta greac`, care oficiaz` slujbe ortodoxe în limba greac`. Are vreo importan]` pentru dvs. dac` este un preot de la Patriarhia de la Bucure[ti sau din exil?

D.D.: Evident c` este mult mai important dac` în]elegi ce spune preotul, chiar dac` este aceea[i religie, dar atât timp cât este un preot adev`rat, n-are nici o importan]`.

S.C.: O alt` problem` care se discut` furtunos în exil, dar [i în ]ar`, este revenirea la monarhie, ca form` de stat. Ave]i vreun punct de vedere asupra acestei probleme?

D.D.: Politica este punctul meu cel mai slab! Eu cred c` ar fi bine dac` ar fi monarhie, dar problemele de la noi de acas` sunt atât de mari, încât...

S.C.: V` influen]eaz` în apreciere faptul c` aici în Nord sunt monarhii puternice, unde Regele Suediei sau Regina Danemarcei sunt deosebit de îndr`gi]i de popula]ie?

D.D.: Nu. Îns` eu niciodat` n-a[ fi impotriv` ca România s` aibe monarh!

S.C.: În încheierea discu]iei noastre v` rog s`-mi vorbi]i de muzica compus` de dvs.

D.D.: Eu mi-am dorit s` cânt la nai muzic` pop, pe care eu o scriu. Vreau s` fac ceva nou, care nu s-a mai f`cut. Deja am început, dar vreu s` ajung [i mai departe. Eu îmi compun singur` melodiile, fac [i armoniile; primesc ajutor doar cu aranjamentul de la un produc`tor. Nu scriu foarte mult îns`. Pe cel de al 3-lea disc, care se nume[te PanDana - c`ci de fapt numele meu interna]ional de artist este PanDana, dar în Scandinavia m-am lansat ca Dana Dragomir, [i a trebuit, atunci când discul a fost lansat în Nord, s` adaug al`turi de PanDana [i Dana Dragomir, a[a cum sunt cunoscut` aici - sunt compozi]iile mele. Muzica mea modern` este foarte insipirat` de folclorul românesc. Eu scriu foarte mult în armonii minore, care-mi plac foarte mult. A[ putea spune despre compozi]iile mele c` sunt dramatice [i vreau s` v` spun c` nu pot compune atunci când sunt fericit`. Când cerul este gri, atunci simt nevoia s` compun!

S.C.: Deci aici, în Nord, ave]i mult timp pentru compus!

D.D.: Numai c` eu nu locuiesc foarte mult aici. Dar dincolo de talent, a compune înseamn` disciplin`. Atunci când în studio trebuie s` g`sesc o solu]ie, atunci îmi vine melodia imediat; asta din cauza disciplinei!

S.C.: Printre melodiile interpretate de dvs. exist` una care m-a cucerit total [i face parte din melodiile mele favorite: este vorba de melodia, de mare succes, care se cânt` în filmul dup` povestea lui Astrid Lindgren "Mio, min Mio", compus` de Björn Ulvaeus [i Benny Anderson. V` felicit pentru toat` muzica pe care o compune]i [i o interpreta]i str`lucit, dar pentru aceast` melodie, în mod deosebit!