RADU NEGRESCU - SU}U:

Radu Negrescu-Su]u: În primul rånd, ]in s` v` asigur de faptul c` apreciez onoarea ce-mi face]i solicitåndu-mi acest interviu, dåndu-mi astfel posibilitatea s`-mi exprim cåteva idei în paginile publica]iei Dumneavoastr`, pe care Romånii din Exil o cunosc [i pre]uiesc în mod deosebit, de 17 ani. N`scut în Bucure[ti, din p`rin]i moldoveni, sunt ast`zi un Romån din Paris, pictor [i publicist. Îns` datele biografice, dup` p`rerea mea, sunt mai pu]in interesante decåt ideile unei persoane.

Radu Negrescu-Su]u.

S` c`ut`m, deci, s` discut`m pe marginea unor idei care ne pasioneaz` pe to]i [i s` începem cu Canalul Dun`re-Marea Neagr`, de a c`rui existen]` nu mai avea]i cuno[tin]` în anul de gra]ie 1977. Ei bine, stimat` Doamn` Constantinescu, nici eu însumi nu aveam cea mai mic` idee pån` în Iulie 1977, cånd am ajuns la fa]a locului, în duba Securit`]ii [i cu c`tu[e la måini. Aceasta, posterior condamn`rii mele, pentru c` în momentul pronun]`rii sentin]ei, aceasta a fost exprimat` prea laconic pentru a putea avea o idee precis` despre ce m` va a[tepta. "... Oblig` pe Negrescu Radu s` presteze munc` pe timp de un an în cadrul unui [antier de Construc]ii Investi]ii din Jude]ul Constan]a.", ceeace putea însemna orice [i se putea petrece oriunde. De fapt, în ultim` instan]`, locul unde e[ti b`tut [i umilit nu mai import`, conteaz` s` rezi[ti [i s` nu cedezi, dac` Dumnezeu î]i d` putere, curaj [i credin]`. Întrebarea care se pune este îns` de ce Domnul le acord` doar unora aceste daruri [i nu [i altora? De ce unii cedeaz` în mod voluntar chiar, al]ii în urma suferin]elor [i al]ii deloc? Cred c`, aici, intensitatea credin]ei fiec`rui individ este factorul decisiv. Nu caut niciun fel de compara]ie cu fo[tii de]inu]i politici din perioada stalinist` fa]` de care, experien]a mea a fost une petite promenade de santé. Ace[ti oameni, în unanimitate, au revelat [i relevat c` doar credin]a i-a ajutat s` reziste torturilor fizice [i morale la care au fost supu[i, iar eu nu am nici competen]a, nici dreptul [i nici inten]ia s`-i judec pe cei care au cedat. Faptul c` eu nu am cedat, nu este deloc un merit personal, ci doar Voin]a Domnului care m-a ajutat s` trec aceast` încercare fa]` de mine însumi.
Suntem, deci, în anul 1977. Ac]iunea scriitorului Paul Goma a dat curaj [i altor persoane lipsite de ini]iativ` pån` atunci, [i care nu mai puteau respira aerul din ce în ce mai rerefiat al libert`]ii, dup` metafora poetei Ana Blandiana. Astfel, împreun` cu al]i patru tineri, am semnat [i înaintat Conferin]ei ONU de la Belgrad, Pre[edintelui [i Congresului SUA [i Opiniei publice interna]ionale, un protest împotriva nerespect`rii Drepturilor Omului în Romånia ceau[ist`. Protestul a ap`rut în presa occidental` [i a fost aproape imediat difuzat de Radio Europa Liber` iar a doua zi eram aresta]i [i condamna]i la un an de munc` for]at` la Canal, în urma ordinelor venite direct dela Ceau[escu, eu fiind repartizat în comuna Basarabi. Prin intermediul Securit`]ii, Justi]ia romån` a executat ordinul, dezonoråndu-se înc` o dat` ca institu]ie, cu ajutorul unor func]ionari obedien]i ca Judec`torul Liviu Giurgiu [i Procurorul Victor Zeicescu. Cei cinci condamna]i erau, în ordine alfabetic`: Ion Marinescu, Radu Negrescu, Dan Ni]`, Raymond P`unescu [i Nicolae Windisch, cu to]ii din Bucure[ti. Despre condi]iile de pe [antier, nu pot spune decåt c` erau perfecta oglind` a minciunii comuniste. În plus, refuzånd s` muncim, condi]iile noastre se degradau sim]itor datorit` b`t`ii punitive zilnice din componen]a meniului anchetelor. Or, ajun[i la cap`tul r`bd`rilor [i ne mai întrez`rind nicio schimbare a situa]iei noastre, am decis dup` dou` luni intrarea în greva foamei, grev` pe care am încetat-o dup` vreo s`pt`mån`, epuiza]i de b`t`i, în urma cuvåntului de onoare al anchetatorilor c` vom fi elibera]i dac` încet`m greva. Nu trebuie s` mai precizez ce valoare are cuvåntul de onoare al unor oameni lipsi]i de a[a ceva. A[a c` nu am fost elibera]i [i co[marul s'a mai prelungit pån` la sfår[itul anului, cånd, în urma presiunilor exercitate asupra lui Ceause[escu de c`tre Pre[edintele SUA de atunci, Dl Jimmy Carter [i de organiza]ia Amnesty International, am fost elibera]i, achita]i [i expulza]i din ]ar`. Aceasta a fost experien]a mea, de mic` anvergur` fa]` de oameni cu peste zece ani de închisoare, reeducare sau deportare, îns` deosebit` fa]` de persoanele care nu au avut niciodatå de-a face cu Mili]ia sau Securitatea. Am avut permanent impresia c` fiecare anchetator nutrea fa]` de mine o ur` personal` [i c` vedea în mine un du[man pe care i- ar fi ucis cu pl`cere în b`t`i, dac` ar fi primit ordin, [i m-am întrebat cum de a fost posibil ca doar o îndoctrinare intensiva s` aduc` oamenii în stare de a avea un comportament inuman? Exista oare deja un fond prielnic, unde s'au putut altoi cu u[urin]` astfel de sentimente bestiale? Este [tiut c` oamenii Securit`]ii erau selec]iona]i dintotdeauna în func]ie de gradul de cruzime [i de obedien]` de care puteau da dovad`. Printre cei care m-au b`tut, torturat [i umilit în demnitatea mea de Om, îmi reamintesc pe Col. Chiriac, Col. Stanciu, Col. R`dulescu, Maiorul Cårnaru, Col. Matei, Col. Proc. Bårc` din Bucure[ti [i Col. Maxim din Medgidia. Gama supliciilor era larg`, mergånd dela b`taia cu picioarele în stomac în timpul grevei foamei, b`taia cu bastonul de cauciuc peste testicole, b`taia în cerc a zece contra unul pån` la pierderea cuno[tin]ei, pån` la accidente ce puteau fi mortale pe [antier, iar presiunile psihice erau [i mai variate.
Acesta era un aspect doar, al "omului nou" creat de comuni[ti. Homo comunistus, care exista chiar f`r` a fi con[tient de existen]a sa, era îns` con[tient de ilegalitatea sa, de unde reac]ia de c`l`u care-[i pedepse[te cu s`lb`ticie victima r`zvr`tit`. Reac]ia sa era de fapt cauzat` de frica ce i-o d`dea sentimentul de ilegitimitate [i frica pierderii privilegiilor abuzive. Un alt aspect al omului nou se reg`se[te în masele schimb`toare [i amnezice care 1-au sus]inut pe comunistul Iliescu timp de [ase ani, 1-au regretat pe dictatorul paranoiac pentru a vota, în cele din urm`, cu Profesorul Constantinescu. Iat`, în sfår[it, vom spune, c` omul nou nu a fost decåt un co[mar trec`tor al societ`]ii comuniste, neo- comuniste sau crypto-comuniste.
Îns`, nu exist` oare, riscul ca tranzi]ia p`råndu-i-se lung` [i grea, omul nou s` se plictiseasc` repede de cei pe care i-a votat? Omul nou nu exist` numai în ]ar`. Fiind o fire adaptabil` [i docil`, el poate fi întålnit [i în Diaspor`, uneori chiar [i în Exil. Numele lui intereseaz` mai pu]in decåt existen]a sa. El are nume [i preg`tiri diverse, face politic` ([i [tim a cui) sus]inånd c` nu face, sau cånd o face, mai mult d`uneaz` cauzei pentru care aparent se consum` bombastic, atot[tiutor [i fariseic.

(Continuare [i fotografie în edi]ia pentru abona]i.) Înapoi la începutul paginei!

© 1997 Curierul Românesc.

Înapoi la CURIERUL ROMÂNESC