CURIERUL ROMÂNESC

"EU SUNT UN PREOT CARE DORESTE CA BISERICA GRECO-CATOLICĂ SĂ-SI REIA POZITIA EI DE A DOUA BISERICĂ A NEAMULUI NOSTRU".

Silvia Constantinescu: Dumneavoastră sunteti, evident, cunoscut de multi, dar se poate să existe cineva care nu vă cunoaste. Ce ati putea spune, în câteva cuvinte, despre dumneavoastră?

Foto: Părintele Gh. Calciu.
Părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa.
Foto: A-M Ciupitu/© CR.

Preotul Gheorghe Calciu-Dumitreasa: As vrea să spun că sunt un fiu de tăran, că m-am născut în Delta Dunării, că am crescut în natură si în libertate, as putea spune, absolută. Sigur că existau interdictii morale, impuse de traditia familială si de biserică - noi toti am crescut sub aripa bisericii. Viata noastră s-a desfăsurat numai în jurul bisericii si în biserică, asa că am purtat cu mine o traditie de credintă si de cultură populară româ-nească, pe care toti cei care am trăit la tară am avut-o si care are o profunzime de care-ti dai seama mai târziu, când iesi din ea. Îti dai seama că ai fost într-un spatiu pe care stii c-o să-l mai regăsesti. Am făcut liceul în Tulcea, am început studii de medicină. După doi ani de medicină am fost arestat. Am făcut în total 16 ani de închisoare în prima perioadă din 1944 până în 1964. Iesit din închisoare, am renuntat la medicină, de fapt nu că am renuntat, ci nu mă mai primeau. Trebuia să o iau de la început si era foarte greu. Aveam 40 de ani!
De aceea am studiat limba franceză. În acest timp am făcut si teologia prin bunăvointa patriarhului Justinian Marina, care m-a acceptat fără să mai înainteze dosarul meu la Departamentul Cultelor, care l-ar fi respins din cauza condamnării. Asa că a fost cam într-un fel de semiclandestinitate, teologia. Când am terminat teologia, am fost numit profesor de limbă franceză la Seminarul Teologic, apoi m-am preotit si am predat franceza si Noul Testament. În 1978, în urma unor discutii pe care am avut cu tinerii studenti la Teologie, studenti la facultătile laice si văzând drama lor, imposibilitatea lor de a se orienta, unilateralitatea culturii lor si dorinta lor adâncă de spiritualitate, m-am dus să tin niste predici speciale pentru Postul Mare, pe care le-am intitulat "Sapte cuvinte către tineri". Le-am tinut, cu toate aventurile care au urmat acolo, si, când am terminat cele sapte predici în Postul Mare - când am vrut să tin a opta predică (eu Îi cerusem lui Dumnezeu numai sapte) Dumnezeu mi-a zis: "Ajunge! Sapte ai cerut, sapte ti-am dat. Acuma treci si ia-ti răsplata ta." Am fost dat afară din biserică de Departamentul Cultelor, am fost solicitat atunci, în timpul acesta de persecutii, de grupurile muncitoresti si de doctorul Cană, pe care l-am garantat moral, care încercau să fondeze Sindicatul Liber al Oamenilor Muncii din România.
Dar am fost arestati. Eu am fost condamnat la zece ani, altii la pedepse mai mici. După cinci ani si jumătate am fost eliberat din cauză că situatia mea era foarte cunoscută în Occident: predicele mele fuseseră tipărite în limba franceză, engleză, germană si m-au adoptat grupuri religioase, m-au adoptat în cele din urmă guverne si prin interventie americană am fost eliberat. Am stat un an în domiciliu obligatoriu cu sotia si copilul. În cele din urmă, în '85 am fost expulzat de Ceau-sescu, în grabă, în trei zile. Si acum sunt în America, la o biserică în apropiere de Washington, în local-itatea Alexandria din statul Virginia si trăiesc acolo.

S.C.: Vreau să vă întreb întâi cum se împacă un spirit stiintific, pentru că ati studiat medicina si dacă nu ati fi fost arestat ati fi continuat, cu unul religios, cu biserica? Nu există nicio contradictie?

G.C.D.: Nu, nu există nicio contradictie! Contra-dictia este numai la nivelul inferior. Adică la nivelul semidoctismului... adică atunci când te limitezi la materie te limitezi la reactia chimică sau la reactia fizică s.a.m.d. În momentul când ai depăsit pragul acesta si mergi dincolo, vezi că totul nu este decât spirit! Si cartea mea ultimă pe care am tipărit-o aici, la editura "Dacia", rezolvă această problemă, pentru că toate prelegerile mele de acolo, toate articolele mele de acolo, sunt legate de raport între stiintă si religie. Si-am încheiat cu rugăciunea si lumina spirituală.

S.C.: Părinte Calciu, cu cât o personalitate este mai mare cu atĺt influentează mai mult pe ceilalti din jur, dar devine si mai controversată. Dumnea-voastră sunteti în situatia asta. Am discutat cu unii din românii din exil care au refuzat să vină la această întrunire, considerând că anumite afirmatii din partea dumneavoastră ar face ca să existe o dezbinare între biserica ortodoxă si cea greco-catolică.

G.C.D.: Nu-i adevărat! Eu sunt un preot care doresc ca biserica greco-catolică să-si reia pozitia ei de a doua biserică în neamul nostru. Recunosc meritele acestei biserici, dar ei s-au supărat pentru că am atacat niste contradictii dogmatice în doctrina catolică privind creatia si evolutia. Eu cred că am dreptul să fac lucrul acesta; ei socotesc că nu ai dreptul să-l ataci pe Papă, si de-aici s-a născut toată contradictia noastră. Dar, în inima mea, eu sunt pentru reluarea drepturilor bisericilor greco-catolice si restituirea bunurilor ei. Nu în integru, pentru că una este să-mi restitui mie casa, sau dumitale, si alta este să iei o biserică s-o dai altei comunităti, adică o biserică în care s-au creeat niste relatii sufletesti, sau atasamente sacre. Trebuie să găsească solutii! Eu nu dau solutii în chestia asta, pentru că nu trăiesc aici, dar sunt solutii, care să împace si biserica greco-catolică si biserica noastră. Să se facă totul în pace si iubire! Ceea ce le-am reprosat si unora si altora este că n-au iubire. Iubirea rezolvă totul!

S.C.: Românii din exil, din diferite tări, împrumută din traditiile tărilor în care s-au stabilit si se creează, ca să spun asa, un nou tip de român. Noi, care trăim într-o tară luterană, încercăm să apropiem ortodoxia de biserica luterană. Noi suntem în familie sase ortodocsi botezati, dar unul dintre copii a dorit să treacă la biserica evanghelică luterană, un băiat s-a însurat cu o japoneză! Deci diferite religii în aceeasi familie. Cum vedeti dumneavoastră relatia între biserica ortodoxă si alte biserici crestine, ba chiar cu alte religii?

G.C.D.: Pozitia mea mi-am expus-o, mi-am explicat-o de multe ori: eu sunt total genetic ortodox. Ceea ce nu înseamnă că dispretuiesc celelalte biserici. Dar, într-o relatie de felul acesta, eu sunt pentru ortodoxie. Pozitia mea, nu înseamnă că te iau de guler si-ti spun: "Dom'le, rămâi ortodox!" Dar eu sfătuiesc, atunci când se prezintă căsătorii din acestea mixte, îl sfătuiesc pe ortodox să-l convingă pe partenerul lui să vină la ortodoxie. Nu înseamnă că am succese si adesea am făcut căsătorii în care bărbatul a rămas ortodox, sau femeia a rămas ortodoxă, si cealaltă a rămas în religia lui.

S.C.: Personal consider că biserica ortodoxă a rămas putin prea conservativă. I-am dus de trei ori la biserica ortodoxă pe copiii mei. N-au înteles slujba; au considerat că a fost îngrozitor de lungă, iar la "partea laică", ca să-i zic asa, la cafea, discutiile au fost neinteresante. Si nici nu a fost un program pentru copii. Când au mers însă la biserica luterană, predica a fost scurtă, preotii s-au purtat deosebit de deschis, limba a fost simplă, asa ca să înteleagă toti, iar "la cafea" a fost si un program pentru copii. Aceasta i-a determinat să continuie să meargă la biserica luterană.
Căci nu trebuie să uităm, copiii nostri, care trăiesc în Occident, văd lucrurile total deosebit de cei din România. Ce trebuie să facă biserica ortodoxă să-i păstreze?

G.C.D.: Este incontestabil că asa este, da. Eu însă sunt pentru păstrarea slujbei. Dacă veniti în America, si mergeti în cercul de protestanti si de catolici convertiti la ortodoxie, îi veti găsi asa cum au fost străbunicii nostri, nu cum suntem noi. Sigur că trebuie să fie programe pentru copii! Acum se organizează si scoli duminicale si programe pentru copii si tineret. Noi avem toate astea!
Pentru că, spre deosebire de bisericile din Europa, noi avem organizarea noastră ierarhică, avem statutul nostru american, avem traditia noastră transplantată acolo, americană, în care am introdus scolile duminicale, am introdus programe pentru copii, am introdus colinde si serbări. Si copiii au si activitatea lor.

S.C.: Cum vedeti existenta bisericilor paralele si cum vedeti functionarea în continuare a preotilor care s-au rugat de sănătatea lui Ceausescu?

G.C.D.: În America, noi nu avem această situatie. Sau, dacă vreti, situatia este total separată. Adică, biserica aceea care tine de patriarhie, îsi are episcopul ei, îsi are preotii ei, nu avem niciun fel de amestec cu ei. Biserica noastră nu s-a rugat niciodată pentru Ceausescu, sau dacă s-a rugat, s-a rugat: "Doamne, schimbă-i mintea!", sau "fă-l bun!" sau în sensul ăsta. Nu pentru sănătatea lui! Asa că noi n-avem aceste probleme.

S.C.: Dar pentru cei care sunt influentati de această situatie ce sfat aveti?

G.C.D.: Sfatul meu este următorul: ca să faceti unificarea bisericilor cu conditia ca preotii pe care nu vă sunt simpatici, nu din motive personale, ci din motive principiale, să-l rugati pe arhiepiscop să-i trimită în tară. Adică, dumneavoastră sunteti despărtiti din cauza persoanelor, nu din cauza doctrinei. Deci, totul se rezumă la persoană, în cele din urmă.

S.C.: Există două notiuni pe care multă lume doreste să le confunde: diasporă si exil. Dumneavoastră sunteti în exil sau diasporă?

G.C.D.: Eu sunt în exil! Cineva, în zilele acestea, a făcut o deosebire între diasporă, exil si emigratie. Si a făcut-o foarte bine. A spus că exilul a fost cel care a fost din cauza unor forte independente de persoana mea. Diaspora este o situatie în care te găsesti în momentul în care presiunea încetează. Si emigratia este atunci când pleci pentru interese personale economice.

S.C.: Da, dar de fapt nu este prea corect. Diaspora în limba greacă erau cetătenii atenieni care plecau si colonizau. Deci ei erau plătitori de impozit - că aici este întotdeauna problema - la statul atenian sau la statele care...

G.C.D.: Da, este adevărat. Dar este si termenul evreiesc în acelasi sens.
Si, vedeti această terminologie îsi schimbă putin sensul.

S.C.: Când credeti că se termină exilul?

G.C.D.: Când fiecare romĺn din străinătate va avea toate drepturile ce vin din cetătenia română si libertate, asa cum are în tara în care se află acum. Atunci încetează exilul!

S.C.: Cum vedeti faptul că nici presedintele republicii, nici seful guvernului nu au venit la această întrunire?

G.C.D.: Părerea mea este că s-au temut de critici, desi ei stiu pozitia noastră. Probabil că primul ministru ne cunoaste mai putin, dar presedintele ne cunoaste foarte bine. Pentru comoditatea lui, a fost mai bine că n-a venit.

S.C.: Ce doriti să transmiteti cititorilor CURIERULUI ROMĹNESC înainte de a termina interviul?

G.C.D.: Ceea ce vreau să le spun este ceea ce-mi stă mie la inimă, indiferent de părerea dumnea-voastră... Ceea ce vreau să le transmit este să rămână români si ortodocsi.

S.C.: Să rămână români si ortodocsi! Dacă nu mai sunt ortodocsi si continuă să fie români, care ar fi problema?

G.C.D.: N-am nimic împotrivă! Dar eu vreau să fie si ortodocsi!

S.C.: Care este pozitia dumneavoastră în legătură cu intentiile Papei de a reuni biserica ortodoxă cu biserica...

G.C.D.: Nu cred că e posibil! Pentru că separatia aceasta este de prea mult timp si deosebirile noastre sunt prea mari. Plus faptul că noi, ortodocsii, nu ne putem acomoda cu ideea conducerii absolute a unei singure persoane. Noi suntem sinodali, adică în sensul că noi acceptăm sinoadele si nu persoanele. Si cred că din punct de vedere uman e si mult mai convenabil asa. Dacă ar fi să facă un stat puternic, un imperiu de credintă, ar fi grozav. Dar, din punct de vedere al traditiei ortodoxe, nu se poate.

De aici se poate reveni la:

"ROMFEST 1998 (I)"

Înapoi la începutul paginei!

© 1998 Curierul Românesc.

Înapoi la CURIERUL ROMÂNESC cu acces gratuit.