VALENTIN HOSSU-LONGIN

D-ul Valentin Hossu-Longin citind mesajul Primului ministru Radu Vasile la ROMFEST.
Foto: A-M Ciupitu/© CR.

Valentin Hossu-Longin: Nu sunt un exilat [i nici nu poate fi vorba de "exilul interior", cum a fost cazul Seniorului Coposu...
M-am n`scut în Bucure[ti, la 21 iulie 1939, într-o familie de ardeleni. Tat`l meu, Emilian, venise în "Vechiul Regat" pentru a face Politehnica, pe care a absolvit-o în 1936. El, al unsprezecelea copil al înv`]`torului Gheorghe Hossu, f`cea parte dintr-un mare arbore cu adânci r`d`cini în nordul Transilvaniei, prima atestare datând de la începutul secolului XVI. Str`-str`mo[ul nostru se numea Lungu [i, printr-un act de vitejie, trebuia înnobilat, drept care mai întâi a fost maghiarizat; în ungure[te, lung=hoszu.
Veacuri de-a rândul, din aceast` familie au crescut, în special, înv`]`tori [i preo]i, care dup` 1700 au îmbr`]i[at religia greco-catolic`, devenind propov`duitori ai "{colii Ardelene" în lumea satelor. Primul ie[it în eviden]` a fost avocatul Francisc Hossu, memorandist, care în 1892 [i-a ad`ugat cognomenul Longin, pentru a ar`ta nu numai c` este român, ci [i de vi]` latin`! Ulterior, a devenit ginerele eminentului patriot George Pop de B`se[ti, pre[edintele Marii Adun`ri Na]ionale de la Alba Iulia, cel care, al`turi de Iuliu Ra]iu [i al]i frunta[i ardeleni, pusese bazele Partidului Na]ional Român, în structura c`ruia a crescut Iuliu Maniu, "]`r`nistul" martir de mai târziu. Înc` un nume mai vreau s` evoc: episcopul Iuliu Hossu, membru al Academiei Române, care dup` 1948 a cunoscut, timp de 22 ani, aproape toate pu[c`riile [i domiciliile for]ate ale dictaturii comuniste. Ultimii ani de via]` i-a petrecut la mân`stirea ortodox` C`ld`ru[ani, unde a fost ridicat la rangul de Cardinal "in pectore" (în secret), plecând spre Ceruri în ziua de 29 mai 1970. Acolo, la mân`stire, îl vizita, o dat` pe lun`, tat`l meu - fost de]inut politic; f`cuse parte din faimosul proces al "sabotorilor" Canalului Dun`re-Marea Neagr` (august-septembrie 1952), lotul II, fiind condamnat la munc` silnic` pe via]` (din lotul I, trei inculpa]i au fost condamna]i la moarte [i executa]i!). Prin anii '55-'56, cei r`ma[i în via]` s-au întors acas` din minele de plumb de la Cavnic [i Baia Sprie, considerându-se c` au fost... nevinova]i! În vremea aceea, printr-un act de mare curaj, dirigintele meu de la Liceul "N. B`lcescu" (fost "Sf. Sava") m-a transferat la Liceul "I.L. Caragiale" (fost "Titu Maiorescu"), pe care l-am absolvit în 1956 (cu 10 clase).
Sc`pat de [tampila "fiului de du[man al poporului", în vara lui 1959 am plecat la Cluj, am intrat la facultate [i am jucat rugby în echipa "{tiin]a" (clubul nu revenise înc` la denumirea tradi]ional` "U"). La Filologie, mentor mi-a fost profesorul Mircea Zaciu, care mi-a deschis por]ile revistei "Tribuna", unde aveam s`-i întâlnesc pe Ana Blandiana [i Romulus Rusan. Tot atunci l-am cunoscut pe tân`rul Hadrian Daicoviciu, arheolog, de la care am luat microbul "s`p`turilor". Dup` doi ani, m-am întors la Bucure[ti, tot la Filologie, deoarece se înfiin]ase o grup` de ziaristic`. Dup` absolvire (1964), am intrat în gazet`ria cotidian` ("Scînteia", "România Liber`" [i Radiodifuziune) [i am debutat în literatur` cu volumul de proz` scurt` "TRENUL DE FL~C~RI" (1971). Deoarece începuse s`-[i scoat` capul cultul personalit`]ii - concomitent cu politizarea excesiv` a presei de partid - din 1972 am f`cut parte din colectivul care a scos revista lunar` de turism "România Pitoreasc`", publica]ie mai pu]in controlat` de Direc]ia Presei (cenzura) [i de c`tre Sec]ia de pres` [i propagand` a CC al PCR, deoarece se ocupa de... frumuse]ile patriei; la aceast` revist` am lucrat 18 ani, în special r`spunzând de rubricile arheologie-istorie [i ecologie-ocrotirea naturii.
Într-un deceniu, am mai publicat cinci c`r]i, romanul "CEL C~ZUT" (Editura Eminescu, 1980) însemnând primirea în Uniunea Scriitorilor (stagiar fusesem din 1973). În urm`torul deceniu, din motive pur personale, nu mi-a mai ap`rut decât volumul "SOARELE DIN POART~", o incursiune de tip monografic pe cele patru v`i voivodale (Iza, Mara, Vi[eu [i Cos`u) ale Maramure[ului istoric (f`r`, bineîn]eles, treimea furat` de sovietici, din dreapta Tisei!). {i au venit zilele fierbin]i ale lui decembrie 1989. Aflasem c` Timi[oara este în... fl`c`ri. În dup`-amiaza de 21 am fost în zona Pie]ii Universit`]ii, iar a doua zi, la prânz, în Pia]a Palatului; am intrat în sediul "ceceului", devenind ulterior membru al Funda]iei Revolu]iei din România [i posesorul CERTIFICATULUI de "lupt`tor remarcat prin fapte deosebite pentru victoria revolu]iei române din decembrie 1989". S`pt`mânile imediat urm`toare evenimentelor m-au convins c` liderul a[a-zis democrat, Ion Iliescu, nu este altceva decât un neo sau criptocomunist; m-am îndep`rtat total de linia lui, mai ales c` îl cunoscusem pe Domnul Corneliu Coposu. Credin]a acestuia în monarhie m-a determinat s` rev`d istoria adev`rat` [i s` încep, în revista s`pt`mânal` "Baricada" (al c`rui secretar general de redac]ie eram), un serial despre regii no[tri, devenit cartea "MONARHIA ROMÂNEASC~" (Ed. Litera, 1994). Mai mult, în 1992, la ini]iativa medicului Dan Noveanu, am înfiin]at revista "CUGET", a Mi[c`rii pentru Regatul României, cu scopul de a repune în circula]ie adev`rul despre o epoc` atât de hulit` de c`tre istoriografia deceniilor comuniste. M-a ajutat s`-mi cristalizez crezul scriitorul Mircea Ciobanu, fost coleg [i prieten, autorul celor patru volume de extraordinare interviuri cu M.S. Regele Mihai I al României. În 1995 mi-a ap`rut cartea "CLIPE DE ETERNITATE" (Ed. Eminescu), cu evoc`ri, reportaje [i eseuri despre cele mai importante descoperiri arheologice [i monumente ale istoriei milenare din spa]iul Carpato-Danubiano-Pontic.
Atât despre mine. De ad`ugat doar c` în februarie 1996 am intrat în echipa de campanie electoral` a lui Victor Ciorbea, pentru Prim`ria Bucure[tiului, iar dup` câ[tigarea alegerilor, în staff-ul profesorului Emil Constantinescu, pentru scrutinul preziden]ial.

S.C.: Cånd a]i început s` v` ocupa]i de rela]iile cu romånii din afara grani]elor?

V.H-L.: O scurt` întoarcere în timp: dup` apari]ia c`r]ii "PRIN }ARA TRANDAFIRILOR"- reportaje de c`l`torie din Bulgaria, fostul meu coleg de clas`, Nicolas Andreescu, inginer constructor, ajuns specialist la o mare firm` canadian` cu sediul la Montreal, m-a invitat pentru trei luni s` m` documentez în vederea unei alte apari]ii editoriale, mai ales c` despre Canada nu scrisese nimeni în ultimele decenii. Tergivers`ri [i "întreb`ri" multiple. În fine, ob]in pa[aportul [i plec spre Lumea Nou` (octombrie '80). A[a am cunoscut, printre altele, o parte din emigra]ia (exilul) româneasc` din spa]iul canadian. Bref, dup` ce m-am întors în ]ar`, am reu[it s` public doar un scurt reportaj [i nu am mai avut voie s` p`r`sesc... scumpele meleaguri! Vezi, drag` Doamne, m` contaminasem de capitalism... Revin la întrebare. În luna mai 1995 am fost invitat la New York de c`tre Centrul Cultural Românesc, înfiin]at în 1992 (pre[edinte ing. Viorel Chiril`), pentru a ]ine câteva conferin]e despre semnifica]ia [i importan]a Zilei de 10 Mai în istoria României moderne. Cu aceast` ocazie am prezentat acolo revista "CUGET" [i cartea "MONARHIA ROMÂNEASC~". Peste câteva luni aveam s` fiu, din nou, oaspetele colectivit`]ii române[ti din New York, la invita]ia ACORD-ului, asocia]ie condus` de Simona Vr`biescu-Kleckner, cu prilejul c`s`toriei A.S. Principesa Maria, cea mai mic` fiic` a M.L. Regele Mihai [i Regina Ana. Acestea au fost, de fapt, cele mai importante contacte cu exilul românesc. {i care au cânt`rit substan]ial în decizia premierului Victor Ciorbea când m-a numit, în februarie '97, consilier guvernamental pentru rela]ia cu românii de pretutindeni (a[a-zisa Diaspor`).

S.C.: Care este conceptul de baz` al acestor rela]ii?

V.H-L.: Dup` o matur` chibzuin]`, zic eu, [i o documentare laborioas`, am ajuns la concluzia c` cele peste 12 milioane de români, afla]i în afara actualelor grani]e, se împart în dou` mari categorii ("inele"). A[a i-am prezentat primului ministru situa]ia. Întâiul inel este format de românii din fostele teritorii ale Regatului România Mare (actualmente în Ucraina, R. Moldova [i Bulgaria), cei din Ungaria [i Serbia precum [i cei din spa]iul etno-istoric sud-dun`rean (dialectologic vorbind, ei sunt aromâni, meglenoromâni [i istroromâni), începând cu Valea Timocului pân` în Mun]ii Pindului. Trebuie spus c`, în afara românilor din regiunea Voivodina (Banatul Sârbesc), care sunt recunoscu]i ca "minoritari" [i au drepturile respective, ceilal]i se afl` într-o continu`... ilegalitate sau... nu exist`! Chit c` sunt numi]i timoceni, vlahi, ]in]ari, etc [i num`r` (neoficial) peste 2 milioane de suflete. În perioada interbelic`, România subven]iona, în aceast` zon`, sute de înv`]`tori, profesori [i preo]i, unii trimi[i ca adev`ra]i misionari, pentru ei ridicându-se [coli [i biserici, f`r` ca statele respective s` se simt` lezate. Pân` în 1948, când ]`rile ajunse comuniste (România, Bulgaria, Iugoslavia [i Albania) n-au mai vrut s` [tie de soarta românilor sud-dun`reni, ace[tia intrând într-un sistematic proces de dezna]ionalizare.
A doua mare categorie a "împr`[tia]ilor" o formeaz` emigra]ia [i exilul: cei pleca]i la sfâr[itul secolului trecut [i începutul acestuia, în special din motive social-economice, stabilindu-se în Lumea Nou`; cei nevoi]i s` se expatrieze în timpul r`zboiului (1940-1945); "fugi]ii" - exila]i sau auto-exila]i - din lag`rul comunist, cu preponderen]` politici (1949-1989); o emigra]ie aparte s-a produs din anul 1990 pân` în prezent, mai ales din rândul tinerilor intelectuali dezam`gi]i de realit`]ile post-decembriste. Cei mai mul]i sunt în Europa Occidental`, S.U.S., Canada [i chiar Australia. Fa]` de diferen]ierile dintre cele dou` "inele" [i strategia prezentat` de mine este diferit`. Pe de o parte, românii din imediata apropiere a actualelor frontiere trebuie ajuta]i material [i financiar s`-[i p`streze limba, credin]a [i tradi]iile; pe de alta, românilor din diaspora (exil, emigra]ie) este imperios necesar s` li se acorde încredere, s` li se întind` mâna, cum se zice, ei putând s` vin` în sprijinul }`rii-Mame, pe mai multe planuri.

S.C.: Exist` vreo deosebire între acest concept înainte de ´89, în timpul guvern`ri Iliescu-V`c`roiu sau dup` noiembrie 1997?

V.H.-L.: Bineîn]eles. În timpul dictaturii comuniste, despre românii din fostele teritorii nu se sufla o vorb`; cei din spa]iul etno-istoric erau pomeni]i doar la cursurile facult`]ilor de istorie [i filologie, fiind vorba de "originile limbii [i ale poporului român"; exila]ii erau socoti]i tr`d`tori de ]ar`, spioni [i du[mani ai poporului, vându]i ai capitali[tilor [.a.m.d. Pe de alt` parte îns`, colectivit`]ile române[ti erau infiltrate cu securi[ti (în civil sau sutan`), pentru a crea diversiuni, neîncredere [i diferen]ieri în rândul acestora, cu scopul ob]inerii unei imagini cât mai favorabile României socialiste în ]`rile respective. Ca mijloc de propagand` erau folosite [i câteva publica]ii, precum [i emisiunile în limba român` pentru str`in`tate ale Radioului Bucure[ti. De la începutul "epocii" Iliescu, guvernan]ii au lansat câteva sloganuri menite s` men]in` o stare de tensiune între... p`mânteni [i diasporeni. Se spunea: "~ia n-au mâncat salam cu soia", "Vin mo[ierii [i ]`ranii redevin robii lor", "Vine regele s`-[i împropriet`reasc` fetele", "Dup` ce au cer[it prin Occident, li s-a f`cut dor de pâinea româneasc`", "Casele [i fabricile sunt ale poporului muncitor" [i alte câteva asemenea inep]ii. Ce conta c` din primele zile ale lui ianuarie '90 începuser` s` soseasc` importante ajutoare (alimente, îmbr`c`minte, medicamente) din partea comunit`]ilor române[ti; neocomuni[tii o ]ineau una [i bun` cu... mo[ierii [i capitalismul, uitând c` într-un stat democratic dreptul la proprietate este sfânt; pentru ei, "democra]ia original`" însemna permanentizarea abuzurilor din deceniile "puterii populare" [i ale "dictaturii proletariatului" deopotriv` fa]` de cei r`ma[i [i cei pleca]i.
Spre sfâr[itul guvern`rii V`c`roiu, a fost creat un Consiliu pentru Problemele Românilor de Pretutindeni (format din cinci persoane), cu scopul sprijinirii ac]iunilor cultural-educative [i informa]ionale în rândul colectivit`]ilor din imediata apropiere a grani]elor. S-au dus [i trimis manuale [colare, literatur` beletristic`, obiecte de cult, casete audio [i video, ma[ini de scris cu caractere latine; au fost sus]inute, financiar, câteva publica]ii [i s-au dotat unele [coli române[ti. Totodat`, C.P.R.P. a subven]ionat începerea lucr`rilor de construc]ie a bisericilor ortodoxe din Caracas (Venezuela), Corcea (Albania) [i Hru[`u]i (Ucraina). Dup` alegerile din noiembrie 1996, guvernul Ciorbea a preluat aceast` structur`, sub coordonarea Departamentului Informa]iilor Publice (cu rang de minister), care includea în bugetul s`u [i finan]area ac]iunilor pentru românii "de dincolo". Rolul meu, în calitate de consilier al premierului, era de a-l informa despre respectivele demersuri, pe de o parte, iar pe de alta, de a mijloci întâlnirea reprezentan]ilor asocia]iilor [i presei române[ti cu domnul Victor Ciorbea. De fiecare dat`, acesta s-a ar`tat foarte interesat de relat`rile lor, mai ales c` era vorba de eforturi deosebite pentru p`strarea identit`]ii na]ionale, prin educa]ie [i cultur`; exemplul cel mai elocvent l-a reprezentat prezen]a sa la reuniunea scriitorilor români din lumea larg`, ]inut` în sta]iunea Neptun (7-12 octombrie 1997), cu care ocazie s-a discutat [i despre necesitatea înfiin]`rii unui departament de sine st`t`tor pentru românii din afara grani]elor, pe modelul structurilor specializate (chiar ministere!) din alte ]`ri precum Grecia, Ungaria, Fran]a [.a. Premierul a spus c`-[i dore[te a[a ceva, dar c` "actualul buget de austeritate nu ne permite...". Totu[i, în lunile urm`toare s-a ivit posibilitatea unor schimb`ri conceptuale în organizarea Departamentului Informa]iilor Publice, privind m`rirea competen]elor [i a num`rului salaria]ilor C.P.R.P., cu atribu]ii mult sporite. A urmat îns` schimbarea guvernului [i, pe moment, nu s-a mai pus aceast` problem`, premierul Radu Vasile având alte [i alte priorit`]i, în condi]iile aceluia[i buget de austeritate. S-a creiat un subsecretariat de stat (tot în cadrul D.I.P.) care îns`, în câteva luni, n-a reu[it s` ofere un proiect de cadru legislativ rezonabil, pentru ca fra]ii no[tri s` beneficieze de un real sprijin din partea }`rii-Mame. Dar nu-i timpul pierdut...

S.C.: Cum a început colaborarea cu organizatorii ROMFEST-ului?

V.H.-L.: În timpul vizitei de anul trecut în Statele Unite, primul ministru Victor Ciorbea [i delega]ia s-au întâlnit de trei ori cu românii din Washington [i New York. Chiar la prima dintre ele, p`rintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa, ales pre[edinte al Comitetului Interna]ional ROMFEST, a sugerat ca viitoarea edi]ie s` aib` loc la Bucure[ti (celelalte cinci s-au ]inut doar în spa]iul nord-american). Premierul a fost de acord, doar c` trebuia s` se stabileasc` detaliile. În luna martie 1998, o delega]ie a Comitetului Interna]ional [i a Comitetului Na]ional ROMFEST '98 a avut o lung` [i benefic` întrevedere cu dl. Ciorbea, stabilindu-se ca aceast` complex` manifestare s` aib` loc în perioada 16-20 septembrie, cu participarea, pentru prima oar`, [i a reprezentan]ilor românilor din jurul ]`rii.

S.C.: Cum a contribuit guvernul la realizarea acestei întruniri?

V.H.-L.: Înc` de la începutul lunii septembrie i-am informat pe noul prim ministru, Radu Vasile, [i pe secretarul de stat, R`zvan Popescu, [eful D.I.P., de apropiata manifestare; prin intermediul ziaristului Andrei B`din, secretar general al Comitetului Na]ional ROMFEST '98, s-a semnat un contract prin care se punea la dispozi]ia organizatorilor suma de 100 milioane lei pentru cheltuieli de transport, comunica]ii, administrative etc. Mie mi-a revenit sarcina de a lua leg`tura cu factorii de r`spundere ai românilor din imediata apropiere a grani]ei, pentru a li se asigura transportul, cazarea [i masa.

S.C.: Pre[edintele Romåniei, d-ul Emil Constantinescu, n-a participat la aceast` întrunire. Ave]i cunostiin]` de ce?

V.H.-L.: La aceast` întrebare ar trebui s` r`spund` cineva din cadrul pre[eden]iei. Dl. pre[edinte Emil Constantinescu a trimis un scurt mesaj citit de p`rintele Calciu.

S.C.: Nici Primul ministru, d-ul Radu Vasile, n-a participat la ROMFEST, nici la deschidere, nici în vre una din cele 5 zile cåt a durat întrunirea. {ti]i cumva care a foast motivul?

V.H.-L.: Premierul Radu Vasile se afla în una din cele mai "pline" agende de lucru, g`sindu-[i îns` timp s`-[i redacteze mesajul s`u [i s` mi-l ofere pentru a-l rosti la deschiderea festiv` din 16 septembrie 1998. Îmi permit s` citez aici primul [i ultimul pasaj: "Dragi fii ai p`mântului românesc, doamnelor [i domnilor, prin acest mesaj îmi exprim regretul c` nu sunt în mijlocul dv., s` v` v`d [i s` v` aud, s`-mi pot îmbog`]i sufletul cu ceea ce ne aduce]i de peste m`ri [i ]`ri, din acea 'a doua Românie', cum i se spune spa]iului spiritual în care tr`iesc peste 12 milioane de români afla]i ast`zi în afara hotarelor ]`rii. (... ) Fie ca aceast` întâlnire s` fie începutul unei mai bune cunoa[teri a României în lume [i de sprijinire a Ei în eforturile pe care le întreprinde pe toate planurile, întru mai binele tuturor românilor. Fi]i 'ambasadorii de suflet' ai }`rii-Mame!" Zilnic, premierul se interesa de mersul lucr`rilor [i a apreciat, în final, Comunicatul ROMFEST '98 ca fiind un pas important pentru repunerea în drepturi a exilului românesc, fa]` de care România ultimei jum`t`]i de secol s-a purtat mai mult decât... vitrege[te...

S.C.: Cum aprecia]i organizarea ROMFEST-ului la Bucure[ti?

V.H.-L.: Nu [tiu cum s-au desf`[urat precedentele edi]ii ale ROMFEST, deci nu pot face compara]ii. Întâlniri pe p`mântul românesc ale românilor "din afar`" au mai avut loc, dup` 1990, dar ace[tia, din câte [tiu eu, erau invita]i "pe sprâncean`", cum se spune, de c`tre organizatorii iliescieni. De data aceasta, a venit cine a vrut [i cine a putut. F`r` nici o discriminare: ziari[ti [i preo]i, fo[ti de]inu]i politici [i studen]i, oameni de diverse confesiuni [i crezuri politice. Organizarea ca atare mi s-a p`rut bun`, iar alegerea desf`[ur`rilor lucr`rilor în incinta Muzeului Na]ional de Istorie chiar fericit`. Faptul c` la acela[i etaj cu Aula se g`sea Expozi]ia dedicat` Reginei Maria a dat posibilitate participan]ilor s` cunoasc` una dintre cele mai importante personalit`]i ale României moderne. Remarcabil` a fost [i prezentarea publica]iilor române[ti din str`in`tate, unele chiar de la începutul secolului, ceea ce pentru "documentari[ti" - [i nu numai - a însemnat o premier` absolut`. De remarcat [i faptul c`, dup` închiderea lucr`rilor, a fost organizat` excursia în ]ar`, unii dintre participan]i putând s`-[i revad` meleagurile natale, pentru prima oar` dup` ce le-au p`r`sit.

S.C.: Cum aprecia]i c` s-a desf`[urat ROMFEST-ul [i rela]iile viitoare ale Romåniei cu romånii care se consider` înc` în exil?

V.H-L.: Din punctul meu de vedere, acest ROMFEST contribuie la cristalizarea unor noi raporturi între români [i români, în beneficiul tuturor fra]ilor, indiferent unde-[i duc traiul. Acum, când se discut` reorganizarea guvernamental`, se pun bazele unei mai strânse [i eficiente leg`turi oficiale între }ar` [i Fii Ei, prin crearea unui organism (departament sau cum i s-o spune!) independent, care s` sprijine cu adev`rat eforturile men]inerii identit`]ii na]ionale a românilor de pretutindeni. Pe unii trebuie s`-i ajut`m, de la al]ii avem de înv`]at. Pe to]i, s`-i convingem c` nu i-am uitat! De acum încolo, "exilul, diaspora sau emigra]ia" ar trebui s` intre în c`r]ile de istorie, deoarece to]i suntem Fra]i.

S.C.: Stimate domn Valentin Hossu-Longin a[ dori s` v` mai pun cåteva întreb`ri. Cum vede]i problema restaur`rii monarhiei în Romånia? Care sunt problemele care au împedicat în ace[ti 10 ani aceast` restaurare?

V.H.-L.: Restaurarea monarhiei în România este un subiect [i "ginga[" [i foarte serios, care necesit` [i trebuie tratat într-un articol aparte - nu numai de c`tre mine; trebuie s`-[i spun` p`rerea istorici, politicieni, membri ai forma]iunilor monarhiste din ]ar` (sunt vreo zece), cet`]eni de rând. Deci, o anchet`. Este sau nu elocvent faptul c` în ziua de 8 noiembrie, de Sfin]ii Mihail [i Gavril, la mitingul din Pia]a Palatului au fost doar vreo 50 de bucure[teni? Anii trecu]i, la adun`rile [i mitingurile promonarhiste (10 Mai, Ziua Regelui etc.) aceea[i pia]` se umplea de lume [i noi distribuiam mii de reviste "CUGET"...

S.C.: Sunte]i o autoritate în problemele exilului. Cunoa[te]i varietatea de probleme ale exilului [i diasporei, sunte]i direct implicat în formarea opiniei romånilor [i autorit`]ilor romåne în acest domeniu. Considera]i c` Romånia are nevoie ca cei care au cuno[tiin]e [i experien]e în diferite domenii din alte ]`ri s` se întoarc` în ]ar` [i s`-[i pun` acest` capacitate în slujba ideei de a aduce Romånia al`turi de ]`rile avansate din lume? Dac` da, cum ar trebui o astfel de situa]ie rezolvat`?

V.H.-L.: Da! Aceasta nu-i numai p`rerea mea. Dar fie c` lipse[te o "legisla]ie" în acest sens, fie c` nu exist` voin]a politic`, fie c` - la anumite nivele - se constat` o incredibil` incon[tien]`. Am primit numeroase mesaje în acest sens de la profesori universitari la oameni de afaceri români care s-au realizat în str`in`tate [i vor s` vin` gratis s` ne ajute. Ori nu li s-a r`spuns deloc, ori li s-a refuzat sprijinul. De experien]a unora au beneficiat doar anumite organisme nonguvernamentale, civice, particulare, sindicale. Un exemplu în acest sens îl reprezint` "Alian]a Civic`" - model de cooperare cu adev`ratele for]e ale exilului românesc, chiar [i numai pentru realizarea MEMORIALULUI SIGHET, cu tot ansamblul de manifest`ri [i proiecte.

S.C.: Domnul Mele[canu, într-un interviu pe care mi l-a acordat cu ocazia unei vizite în Suedia, îmi spunea c` folosirea romånilor care locuiesc în alte ]`ri în rela]iile bilaterale ale Romåniei cu respectivele ]`ri este o problem` pentru c` exist` o "neîncredere" în ace[tia. Cum vede]i dvs. aceast` problem`?

V.H.-L.: Nu am citit interviul luat domnului Mele[canu. Dac` este vorba de "neîncredere", eu consider, din contr`, c` nu noi, românii din ]ar`, putem pune la îndoial` calit`]ile [i ata[amentul românilor "de dincolo". Chiar dac` se [tie c` exilul (emigra]ia sau diaspora, cum vre]i s`-i zicem) a fost infiltrat cu securi[ti - în civil sau sutan`! - nu avem dreptul s` neg`m ac]iunile milioanelor de români anticomuni[ti din perioada dejist-ceau[ist`: proteste în fa]a ambasadelor române[ti, publica]ii, c`r]i, memorii, emisiuni radio, lu`ri de pozi]ii în foruri interna]ionale în leg`tur` cu relit`]ile din România sovietizat` [i socialist`! În anii 1990-1996, consider eu, nu s-a dorit s` se stabileasc` o leg`tur` normal` cu exilul românesc, deoarece ar fi însemnat s` se recunoasc` statutul celui mai important exilat - Regele Mihai I al României. Dup` noiembrie 1996 s-au f`cut câ]iva pa[i spre normalitate, dar prea pu]ini, fa]` de necesit`]ile [i realit`]ile ]`rii noastre. Prin tot ce s-a întâmplat în ultimul deceniu, dup` entuziasmul imediat postrevolu]ionar, cei care [i-au manifestat neîncrederea în noua putere au fost românii de pretutindeni. {i pe bun` dreptate. Urmeaz` ca noi s` le întindem mâna [i acum s` demonstr`m c` ne pas` de soarta lor [i le dorim sprijinul, cum românii din fostele teritorii doresc ajutorul nostru întru p`strarea fiin]ei na]ionale.

S.C.: Mai ave]i ceva de ad`ugat legat de rela]iile romånilor din Romånia cu cei alfal]i "în afara grani]elor"?

V.H.-L.: La tot ce ne-am propus, A{A S~ NE AJUTE DUMNEZEU! Mai ales c` propunerea ROMFEST, ca urm`toarea edi]ie s` se desf`[oare la Chi[in`u, a fost primit` cu aplauze!