PENTRU INSTITU}IONALIZAREA STRATEGIILOR DE P~STRARE A IDENTIT~}II NA}IONALE

Precaritatea grani]elor în zilele noastre ne oblig` s` regândim atât rostul lor, cât [i rela]ia dintre Stat [i Neam. Neamurile nu sunt o existen]` întâmpl`toare [i nici o adun`tur` conjunctural` de oameni, cum sunt ast`zi definite statele, în confuzia care se face între neamuri [i state, între cet`]enie [i na]ionalitate. La Judecata de Apoi se vor prezenta Neamurile, ceea ce înseamn` c` ele sunt Crea]ie divin`, iar rostul lor transcende aceast` lume. F`r` aceast` concep]ie a Neamurilor ele nu au rost, nu au justificare [i existen]a lor este aleatorie, ca [i dispari]ia lor. Chiar [i doar istoric vorbind, neamurile au precedat statele, atât cele moderne, cât [i cele mai vechi. Fiecare stat este o apari]ie istoric`, apari]ia lui poate fi fixat` în timp, cu mai mult` sau mai pu]in` precizie [i a ap`rut din dorin]a neamului de a se organiza mai bine pentru a se p`stra ca neam.
Deci, statul este doar un instrument administrativ al unei na]iuni (nu vorbim aici de colonii sau foste colonii, precum cele dou` Americi), [i are rolul strict de a sluji la p`strarea identit`]ii neamului care l-a creat ca instrument. Dac` n-ar fi a[a atunci ]`rile ar putea fi conduse de oricine [i înglobate în orice. Chiar dac` conceptul de na]iune se spune c` este nou, neamurile au existat în toate timpurile, sub toate imperiile, care imperii chiar din aceast` cauz` nu au putut rezista, fiind împotriva firii. Conduc`torii României, oricare ar fi ei, trebuie s` reprezinte interesele na]iunii române, care interese se refer` la persisten]a, în cele mai bune condi]iuni, a acestui neam, la p`strarea fiin]ei materiale, dar [i spirituale, altfel, dac` totul s-ar reduce la o gestionare eficient` a bog`]iilor, atunci na]iunea român` ar putea aduce manageri str`ini, mai pricepu]i, dup` modelul echipelor de fotbal. Orice conduc`tori va avea statul român ei nu vor fi investi]ii în func]ie pentru c` sunt tehnicieni, speciali[ti în sine, ci vor fi investi]i în func]ie în calitatea lor de ale[i ai na]iunii române pentru o bun` administrare a ei, iar na]iunea prin ei d` seama în lume de geniul ei de autogestionare. Dac` cei ale[i s` gestioneze nu ar putea în]elege c` sunt acolo în calitate de români, în primul rând, [i apoi în calitate de oameni pricepu]i, statul român nu are avea nici o [ans` s` dureze [i în fond nici nu [i-ar justifica existen]a. De aceea statul are atâta valoare cât` organizare aduce unei na]iuni, sau, cum spunea Nae Ionescu: "...o grani]` nu se m`soar` pe p`mânt, ci pe puterea de expansiune a duhului creator [i organizator al na]iei."
România, în fond, nu este decât un accident istoric; putea s` fie cât Doljul, sau cât Brazilia, înc` mai poate s` fie cât oricare din ele. Neamul, îns`, este Crea]ie, [i d`m seama fiecare pentru fiecare [i pentru c` neamul transcende statul, acesta din urm` trebuie s` dea seam` pentru to]i cona]ionali, indiferent unde se vor fi aflând ei. Dar despre ce vorbim? Iat`: în lumea dinafara grani]elor noastre, în afar` de N.A.T.O., de C.E., de F.M.I. se mai afl` [i 12 milioane de români. {i acest num`r, ca [i statul român actual, este aproximativ. Pentru c` în unele ]`ri, mai dep`rtate, nu exist` eviden]e stricte [i nici un efort al românilor tr`itori acolo de a trece ca români, iar în altele, în cele din jur, num`rul românilor este mult, mult diminuat din motive politice. Dar chiar [i acceptând acest num`r minim de români pretutindenari [i tot ne putem întreba dac` statul român are vreo obliga]ie fa]` de ei sau îi poate l`sa în plata Domnului. Sunt cam trei mari categorii de români în afara grani]elor:
1. Românii care n-au înc`put în frontierele ]`rii, din motive care ]in deja de istorie. Ei sunt cei care înconjoar`, efectiv, România. În absolut toate cazurile ei sunt supu[i unor asimil`ri for]ate [i sunt evident persecuta]i din cauza apartenen]ei lor na]ionale [i situa]ia lor r`zbate, sporadic, în presa noastr` [i, foarte rar, [i dincolo de por]ile Puterii. Ei, cei din apropiere, precum [i cei din Grecia, Turcia, nu au doar problemele presiunii constante ce se face asupra lor pentru a-[i renega originea, ci mai trebuie s` suporte [i indiferen]a statului care administreaz` etnia pe care ei, cei mai mul]i, refuz` s-o renege, în]elegând c` dincolo de religie [i de etnie nu exist`m, trecem din zona concretului, al realit`]ii în abstract, c` f`r` ele ne reprezint` mai mult decât un program cibernetic virtual. De unde vom în]elege iar`[i c` statul vine tot timpul pe locul doi în fa]a Neamului. Ace[ti români care sunt ascun[i sub diverse nume, care mai de care mai ciudate sau mai anacronice: moldoveni, vlahi, ]ân]ari, etc. sunt, marea majoritate, r`ma[i]e ale popula]iei vechii vetre de formare a poporului român. Ei nu au ajuns acolo în decursul timpului, ci pur si simplu, erau acolo, de la începutul Neamului. O alt` parte din ei sunt urma[ii unor "migra]ii" din teritoriile actuale ale României, care pe atunci nu exista, care erau atunci la fel de normale ca ale moldovenilor din Transilvania, ale ardelenilor spre Bucure[ti sau ale oltenilor în toate p`r]ile. Ace[ti Români nu au p`r`sit România, ci Statul Român nu i-a mai cuprins. Ei merit`, deci, din partea Statului care administreaz` na]iunea lor o aten]ie deosebit`, cel pu]in egal` cu cea pe care statul român o acord` cet`]enilor români.
2. Exist` apoi, oarecum amestecat` cu "Diaspora", Exilul, adic` acei români care au fost expulza]i politic din ]ar`, fie explicit, fie implicit, adic` cei care au fugit ca s` scape de teroarea pe care diversele dictaturi din România a exercitat-o asupra lor personal, motivat din punctul de vedere al legilor existente la acea dat`, sau nemotivat, persecu]iile ilegale chiar pe perioada respectivelor dictaturi. Fa]` de ace[ti, statul român, care este continuartorul statelor precedente - pentru c` Statul a fost unul, indiferent de cine l-a gestionat - are un alt tip de datorie fa]` de cazul precedent, pentru c` este vinovat, singur, de cele ce li s-a întâmplat acestor români. Este vorba de o datrie moral` în primul rând, este vorba de a îndrepta nedrept`]ile s`vâr[ite de predecesori lor, m`car atât, pentru c` via]a nu mai poate s` le-o dea nimeni înapoi.
3. Exist` apoi ceea ce s-ar numi "Diaspora", un termen impropriu în fapt, dar comod, care se aplic` la ceea ce s-ar putea numi "exil economic". Sunt românii care au plecat din cauza mizeriei din ]ar` [i care au avut motive strict subective - pentru c` dac` ar fi fost obiective, am fi plecat cu to]ii - motive pe care îns` nu le poate nimeni judeca, pentru c`-[i au resortul în individualitatea fiec`ruia, care este unic` [i nerepetabil`; ace[ti români sunt cei mai greu de catalogat, [i pe vârst` [i pe ]`ri [i pe mentalit`]i. Emigra]ia este un fenomen întâlnit la toate popoarele, în toate timpurile [i îi vom întâlni deci peste tot în lume, [i tineri [i b`trâni [i la a nenum`rata spi]`. Cei mai mul]i dintre ei nu renun]` la neamul lor [i încerac` continuu s` ]in` leg`turile cu }ara - Mam`.
Ace[tia sunt, în mare, "Românii de pretutindeni" [i sunt cel pu]in 12 milioane [i pentru ei Statul Român are o atitudine de pl`titor de pensie alimentar` pentru un copil nelegitim. Aceasta este toat` problema. Nu [tim dac` este politic` sau moral`. Dar este o problem` de sânge. Nu-]i aju]i copiii pentru c` a[a este strategic, sau a[a este corect, ci pentru c` au acela[i sânge, dincolo de orice alt criteriu.
Deci, statul român, creat prin sfor]area na]iunii române de a-[i îngriji în mod eficient destinul [i de a-[i p`stra identitatea, nu are decât acest rol [i decât aceast` justificare de a exista. Când nu va mai fi capabil s-o fac`, indiscutabil va disp`rea. {i dac` vom e[ua noi, vor continua al]ii, dar va exista întodeauna.
{i pentru c`, teoretic, de destinele celor afla]i - vremelnic - în`untru grani]elor se ocup` întreg aparatul administrativ, mai bine, mai r`u, pentru cei neînc`pu]i înc` ar trebui s` existe o structur` - special construit` - care s` pun` în aplicare o strategie - special construit` - pentru a se îngrijii de un singur lucru, fundamental: p`strarea identit`]ii na]ionale. {i aceasta în ciuda dorin]elor adverse ale statelor din jur [i chiar în ciuda unora dintre etnicii români, care, din lipa educa]iei, ar putea confunda menirea lui de român cu supravie]uirea individual`, cu orice pre]. Sprijinul trebuie s` vin`, în primul rând, din interiorul comunit`]ilor respective, consolidarea lor pote veni doar de la ei. Nu le vom p`stra identitatea trimi]ându-le costume populare [i ziare. Nu trebuie doar s`-i facem s` cread` c` ne gândim la ei [i nu trebuie nici s`-i cump`r`m ([i nici nu avem cu ce). Rolul unei asemenea structuri este s` cl`deasc`, nu s` pl`teasc`. Statul român nu trebuie s` pl`teasc` pentru a sc`pa de obliga]ii, sau pentru a nu avea remu[c`ri. Nu trebuie aleas` calea cea mai u[oar`, ci cea mai eficient`. Acolo unde comunitatea nu este destul de puternic` pentru a crea cultur` vor trebui forma]i oameni, nu injectate fonduri pentru structuri artificiale. Destinul la care suntem to]i p`rta[i nu încape în manevre subtile sau grosolane, în temeri conjuncturale [i "diploma]ii" de stat bananier. Calea destinului românesc trebuie afirmat` r`spicat [i nu este treaba nostr` s` [tim unde ne duce [i care este încoronarea acestui destin. Dar trebuie s` [im cu to]ii de unde începe acesta, cu ce începe. {i începe întotdeauna cu afirmarea [i cu asumarea unei identit`]i. Aceea de român.
Pentru aceasta s-au conceput: "Zece programe"!

I
PROGRAMUL
"BISERICA ROMÂNILOR"

"Pentru poporul român de pretutindeni [i iubitoarea de Hristos o[tire a ]`rii, Domnului s` ne rug`m..."

Încerc`rile de a g`si cele mai eficiente modalit`]i în rezolvarea problemelor românilor de pretutindeni ne conduc cu necesitate c`tre Biseric`. Nu exist` garant mai sigur al p`str`rii identit`]ii române[ti decât spa]iul eclesial. Biserica e cea care eludeaz` grani]ele fizice (impuse ori alese) [i care se roag` pentru românii de pretutindeni. Ea zide[te con[iin]a apartenen]ei la o comunitate de neam [i credin]`.
Fiind nevoi]i s` fim foarte practici în rezolvarea problemelor românilor din afara frontierelor observ`m c` modalit`]ile de interven]ie politic` în aceast` privin]` sunt reduse (uneori în ciuda generoaselor tratate [i a "drepturilor" stipulate în documente interna]ionale). Biserica e singura prezen]` eficient` în sus]inerea identit`]ii române[i, reprezentând spiritualitatea româneasc`, ca una ce a semnat certificatul ei de botez.
Sprijinirea Bisericii Românilor înseamn` posibilitatea unei leg`turi vii a celor "înstr`ina]i" cu "cei de acas`", c`ci între suflete nu încap kilometri ori sârm` ghimpat`.
Este absolut necesar` con[ientizarea faptului c`, f`r` prezen]a Bisericii, comunit`]ile române[ti î[i vor pierde identitatea. Neimplicarea statului român în protejarea identit`]ii române[ti ar însemna un act de complicitate la politica de dezna]ionalizare dus` de unele state pe teritoriul c`rora se afl` un important num`r de români. Biserica e cea care asigur` o prezen]` discret` [i lucr`toare, fiind temelia oric`rei comunit`]i de români de oriunde. Proiectul nostru are în vedere sprijinirea refacerii unit`]ii Bisericii Românilor, protejarea vie]ii religioase [i comunitare a românilor de pretutindeni, precum [i sprijinirea preg`tirii duhovnice[i a slujitorilor altarului. Având în vedere c` o compontent` esen]ial` a rela]iei cu românii de pretutindeni este comunicarea permanent`, se impune organizarea [i sprijinirea de ac]iuni ale Bisericii în afara grani]elor, [tiut fiind c` prezen]a ierarhilor Patriarhiei Ortodoxe Române în mijlocul credincio[ilor este un moment de s`rb`toare pentru orice român. De altfel, Patriarhia Ortodox` Român` are în momentul de fa]`, în ceea ce prive[te rela]ia cu comunit`]ile române[ti, o infrastructur` mult mai bine dezvoltat` decât Guvernul României, dar insuficient sus]inut` material pentru a se dezvolta mai mult [i, bineîn]eles, f`r` s` ac]ioneze în toate direc]iile în care ar fi necesar. Pentru men]inerea contactului cu realitatea româneasc` (reflectat` inexact [i deformat în mass-media) [i pentru ca tot clerul românesc s`-[i întâlneasc` Biserica-Mam`, trebuiesc organizate [i sprijinite ac]iuni desf`[urate în România, la care s` participe [i reprezentan]i ai clerului românesc de pretutindeni.
Am subliniat c` via]a religioas` este cadrul p`str`rii identit`]ii na]ionale. Pentru acest motiv, politicile de dezna]ionalizare au în vedere descurajarea unei vie]i religioase în cadrul comunit`]ilor na]ionale. Acest lucru este greu cuantificabil, dar imediat sesizabil la fa]a locului (prin piedicile administrative [i birocratice - ca în cazul preo]ilor români din Nordul Bucovinei, obliga]i s` slujeasc` sub ascultarea Patriarhiei Moscovei pentru a nu-[i pierde bisericile, ori în cazul atât de disputat al Mitropoliei Basarabiei). De aceea statul român trebuie s` se implice în protejarea vie]ii religioase [i comunitare a românilor de pretutindeni.
Statul român poate sprijini construirea [i reconstruirea bisericilor române[ti din afara frontierelor, precum [i dotarea acestora cu c`r]i, obiecte [i ve[minte de cult. Bisericile comunit`]ilor române[ti din afara frontierelor aduc pe to]i românii laolalt`, având, pe lâng` dimensiunea liturgic`, [i calitatea de [coli morale, la care se perpetueaz` tradi]iile [i identitatea na]ional` româneasc`. Trebuie, de asemenea, sprijinit` preg`tirea duhovniceasc` a preo]ilor [i monahilor români de pretutindeni prin acordarea de burse elevilor [i studen]ilor români de la seminariile teologice [i Institutele Teologice din România, cât [i prin acoperirea cheltuielilor de deplasare pentru monahii români de pretutindeni care doresc s` vin` la m`n`stirile din România. (Este [tiut c` românii bucovineni nu pot studia teologia în limba matern`, de[i actuala Universitate din Cern`u]i e g`zduit` de Palatul Mitropoliei [i Cern`u]iul e legat de numele unor mari teologi români care au studiat aici). Comunit`]ile române[i de pretutindeni trebuie s` fie ajutate s`-[i preg`teasc` preo]i din rândul lor, care le cunosc problemele, sunt familiariza]i cu realit`]ile proprii [i care s` fie garan]i ai p`str`rii [i perpetu`rii identit`]ii de neam [i credin]`.

Argument. Pentru limba român`.
Problema.
Dincolo de originea [i evolu]ia ei (recent expulzat` din programa de studiu pentru bacalaureat), limba român` este o problem` din cel pu]in dou` puncte de vedere.
1. Exist` mai întâi problema situ`rii limbii române în context universal. Atâta vreme cât nu decret`m limba englez` sau alt` limb` "de circula]ie universal`" ca limb` oficial` în statul român ([i bine facem, c`ci am ajunge s` avem [i un stat "de circula]ie universal`, am înceta s` avem o personalitate [i apoi am înceta s` exist`m), e greu, aproape imposibil, ca cineva din afar`, în ultim` instan]` persoane cu decizie din lume, s` se apropie în vreun fel de acea personalitate a noastr`.
Dincolo de interese economice, militare, geopolitice, care pot s` determine o pozi]ionare (de)favorabil` a României în calculele altor ]`ri sau alian]e de ]`ri; dincolo de intresele reci, dictate de viziuni de perspectiv` asupra h`r]ilor sau bugetelor lumii, locul pe care ajunge s`-l ocupe o ]ar` în ochii clasei politice mondiale, dar [i a cet`]enilor medii din alte ]`ri, e determninat într-o m`sur` cel pu]in egal` de semtinetul general pe care ]i-l dau c`r]ile citite, cuno[tiin]ele acumulate la [coal`, informa]iile istorice [i culturale, [i nu doar a celor care se formeaz` de pe urma declara]iilor politicienilor, statisticilor de natur` economico-financiar`, rapoartelor privitoare la situa]ia social` [i a [tirilor trunchiate de la televizor.
Este notorie [i cât se poate de semnificativ` pozi]ia adoptat` de pre[edintele american Woodrow Wilson la Conferin]a de pace de la Versailles în 1919, când a sus]inut, împotriva reprezentan]ilor celorlalte puteri înving`toare dup` primul r`zboi mondial, c` Prusia Oriental` trebuie s` r`mân` un teritoriu german pentru c` acolo s-a n`scut [i a murit Immanuel Kant, un autor din care Wilson nu citise, probabil, mai mult decât câteva rezumate în Reader's Digest sau, poate, ceva din scrierile moral-politice. Faptul este îns` semnificativ pentru felul în care opinia format` de pe urma lecturilor [i a [colii a determinat opinia politic`. Prusia Oreiental` a revenit atunci Germaniei învinse [i cultura a dictat atunci geopolitica.
E drept c`, de câteva decenii bune, linia politic` "oficial`", "la mod`", "corect`" impune op]iunile culturale, modul în care este receptat` cultura [i criteriile dup` care aceasta este selectat` [i premiat`. Mai mult, politica "oficial`" tinde s` dea [i criteriile dup` care aceast` cultur` este predat` în [coli sau prezentat` în c`r]i. Nu este prea târziu îns` ca, al`turi de încercarea de a câ[iga simpatii prin decizii de natur` politic` [i economic`, s` urm`m [i cel`lalt drum, ocolit, cu o lovitur` indirect`, dar cu efecte infinit mai lungi [i mai adânci, greu influen]eabile de deciziile politice, care sunt ale unui moment.
Accesul la cultura româneasc`, aceea care define[e personalitatea noastr` [i care, la rândul ei, poate determina o simpatie adânc` [i de lung` durat`, este (înc`) blocat de necunoa[erea limbii române, care închide în sine întreag` aceast` personalitate. România are, a[adar, o personalitate greu accesibil`, dar care se dezv`luie pe cel pu]in trei c`i, pe care merit` s` le analiz`m. Mai întâi, exist` o cale fals`, reprezentat` de ac]iunile în plan cultural ale unor persoane care se manifest` îns` în anumite culturi de adop]ie: Eugen Ionescu [i Emil Cioran fiind cele mai cunoscute exemple, ale c`ror scrieri s-a deta[at îns` de personalitatea culturii românesti [i, prin urmare, f`r` ezitare [i f`r` grea[eal`, sunt în]ele [i acum ca apar]inând culturii în limba c`rora au scris [i nu celei de care s-au dep`rtat. Exist` apoi cazul celor care au scris într-o alt` limb`, f`r` îns` a se dep`rta de personalitatea cultural` a românilor. A[a este Mircea Eliade care, prin pozi]ia sa tran[ant`, a determinat destui dintre discipoli - cel mai cunoscut e MacLinscott Rickets - s` înve]e limba român`, pentru a cuno[te atât scrierile române[ti ale profesorului s`u, cât [i contextul cultural românesc în care s-a n`scut fenomentul Eliade. O a treia cale este cea a înfiin]`rii de lectorate [i catedre de limba român` la diverse universit`]i occidentale, laolalt` cu unele manifest`ri cultural-mondene, care atrag pentru o zi sau dou` aten]ia unei mici p`r]i a intelectualit`]ii din vreun ora[ important. Dar f`r` o propagand` sus]inut`, nici catedrele nu sunt asaltate de doritori de a cunoa[te limba român`, nici alte evenimente culturale nu sunt prea frecventate. {i e cu atât mai firesc s` se întâmple a[a, cu cât lipse[e acel sentiment general, acea simpatie semilivreasc` despre care vorbeam. În lipsa unui "imperialism cultural românesc" (la care ajunseser` s` viseze unii intelectuali români interbelici), adic` în imposibilitatea impunerii limbii române [i, prin ea, a culturii (a personalit`]ii culturale române[ti), r`mâne calea invers`, aceea a impunerii limbii prin promovarea culturii, cu feedback-ul firesc care duce [i la apropierea de limba român`. Aceast` ini]iativ` trebuie s` fie o prioritate cultural` na]ional`, în dauna public`rii în ]ar` sau în str`in`tate a unor scrieri nereprezentative, ale unor autori pu]in semnificativi pentru personalitatea culturii române[i. Astfel, în ciuda situ`rii periferice a limbii române în grupul limbilor indo-europene, prin promovarea intens` [i bine direc]ionat`, cu eficacitate maxim`, a culturii române[ti, România poate fi mai bine v`zut` în lume [i, prin ea, limba român` îns`[i [i, de aici, îns`[i România.
2. În acest context intervine [i a doua problem` a limbii române, în strâns` leg`tur` cu prima, [i a c`rei solu]ionare se impune cu vehemen]`. Nu ne putem prezenta [i promova (pe noi, România, personalitatea noastr` cultural` [i limba noastr`) altora, atâta timp cât nu ap`r`m [i nu protej`m cultura româneasc`, personalitatea acesteia (românitatea) [i vehiculul acestora - LIMBA ROMÂNÃ - în interiorul comunit`]ilor [i a fiec`rui individ în parte din comunit`]ile române[ti de pretutindeni. Fie c` ac]ion`m sau nu pentru promovarea limbii [i culturii române în lume, a nu le proteja [i poten]a în interiorul comunit`]ilor române[i din afara frontierelor ar fi o negare a oric`rei inten]ii a noastr` de a ne manifesta în favoarea imaginii României în lume.
Situa]ia limbii române este oarecum diferit` la (a) românii din teritoriile ocupate (b) românii autoexila]i, în general în Occident, sau deporta]i (în general în interiorul fostei Uniuni Sovietice) [i (c) la vorbitorii unor dialecte balcanice ale limbiii române (aromânii din fosta Iugoslavie, Bulgarie [i Grecia, istroromânii din Croa]ia), dar pericolul pentru to]i ace[ti români de pretutindeni este acela[i: dezna]ionalizarea, fie c` e f`cut` cu for]a, în dispre]ul total fa]` de drepturile omului [i ale minorit`]ilor na]ionale [i etnice (în cazul fostei URSS), fie c` e f`cut` mai subtil, prin oferirea de avantaje sociale [i materiale (ca în unele ]`ri vecine), fie c` e consim]it` [i aproape dorit` (ca în Occident, unde prima genera]ie de exila]i, p`trun[i de importan]a protestului lor fa]` de regimul din ]ar`, au uitat deseori de cea dintâi misiune a lor ca români, aceea de a transmite limba român` [i personalitatea culturii române[ti genera]iilor urm`toare, de români n`scu]i ca cet`]eni ai altui stat).
În ceea ce prive[e limba, dezna]ionalizarea este, pe de o parte, determinat` de absen]a din via]a spiritual`, cultural` [i social` a vehiculului care este limba român`, în special în cazul indivizilor mai mult sau mai pu]in izola]i sau afla]i în comunit`]i restrânse, dar, pe de alt` parte, dezna]ionalizarea determin`, o dat` cu dispari]ia (for]at` sau nu, total` sau par]ial`) a tradi]iilor [i a culturii române[ti minoritare, [i utilizarea pe o scar` tot mai mic` a limbii române:
a) pe acele teritorii din ]`rile vecine care au apar]inut sau nu în trecut României, dar care au în orice caz o popula]ie româneasc` tradi]ional` (cea mai mare parte a Basarabiei în Republica Moldova, Nordul Bucovinei, Sudul Basarabiei [i Nordul Maramure[ului în Ucraina, jude]ele din partea r`s`ritean` a Ungariei, regiunea Timocului din Serbia, precum [i în mai multe regiuni din Bulgaria), situa]ia limbii române este, la rândul ei, diferit`; în Republica Moldova [i în Ucraina, idiomul vorbit de popula]ia româneasc` (chiar dac` majoritar` în Basarabia) nu este recunoscut în mod oficial drept limba român` ci, cu o conota]ie politic`, anti-unionist` [i anti-româneasc`, este scocotit "limba moldoveneasc`"; scopul acestei diversiuni este, desigur, tocmai acela de a împiedica orice implicare a statului român în sprijinul românilor din Republica Moldova [i din Ucraina, de vreme ce am avea de-a face cu alt popor (moldovenesc), vorbitor al unei alte limbi (moldoveneasc`). Pe de alt` parte, în Ungaria, Serbia [i Bulgaria, de[i limba român` este recunoscut` în mod oficial, comunit`]ilor române[ti li se pun o mul]ime de piedci. Exemplul cel mai ilustrativ îl ofer` autorit`]ile ungare, care tind s` elimine limba român` [i formele ei caractereistice de peste tot, pornind de la documentele de identitate, t`bli]e indicatoare, [i mergând pân` la înv`]`mântul în limba român`, în care se pred` doar câteva materii în române[te, iar alteori limba român` e înv`]at` de copiii etncilor români ca limb` str`in`;
b) în exilul românesc, problema este aceea c`, de la a doua genera]ie înainte, etnicii români înceteaz` s` mai înve]e, s` mai vorbeasc`, s` mai citeasc` în limba român`; iar acesta este pasul decisiv spre auto-dezna]ionalizare.
Dac` vrem ca aceast` dezna]ionalizare s` nu se mai petreac`, avem nevoie de un program bine pus la punct de sprijinire a limbii române pur [i simplu.

{COALA ROMÂNEASC~
Dezna]ionalizarea etnicilor români este un proces continuu, unul care a pronit cu mult în urm` [i care, în ciuda legisla]iei interna]ionale [i a acordurilor bilaterale între România [i alte state pe teritoriul c`rora tr`iesc etnici români, continu` [i va continua. Prin mici subterfugii, prin interpret`ri tenden]ioase ale documentelor pe baza c`rora se face protec]ia minorit`]ilor, prin "g`selni]e" cum este cea a politonimului "moldovean" [i "limba moldoveneasc`" sau a unor "explica]ii" precum c` etnicii români nu-[i (mai) doresc s` studieze limba român`, din cauza lipsei de perspective, dezna]ionalizarea merge mai departe [i nu poate fi oprit` decât printr-un program sus]inut.
Statul român nu poate decât s` fie interesat în a sprijini înv`]`mântul în limba român` pentru etnicii români din alte ]`ri, etnici care pot, la rândul lor, s` fie de folos României. Cu condi]ia s` se mai recunoasc` drept români. Exist` deja o tradi]ie a înv`]`mântului în limba român`, cu deosebire în statele învecinate cu România, de[i situa]ia acestuia este cel pu]in precar`. Ceea ce se impune îns` cu necesitate în aceste state, ca [i în cele mai dep`rtate în care tr`iesc mul]i cet`]eni originari din România, nu este atât un înv`]`mânt în limba român` cât o [coal` româneasc`.
Mai limpede va fi aceast` distinc]ie dac` vom pune în eviden]` faptul c`, în multe ]`ri (cu deosebire în Ungaria [i în Ucraina), înv`]`mântul în limba român`, atâta cât este, este unul în care, de multe ori, fie limba român` este studiat` ca limb` str`in`, fie doar istoria [i geografia sunt studiate în limba român`, fie profesorii nu sunt români, fie este studiat` nu limba român`, ci cea "moldoveneasc`", fie elevii [i studen]ii sunt încuraja]i s` nu mai studieze în române[e.
Dac` în acest moment exist` înc` genera]ii mai vârstnice de etnici români care se recunosc ca atare, [i care pot fi un sprijin pentru statul român care, la rândul s`u, îi sus]ine, gerera]iile care vin, [i care sunt acum la vârsta studiilor generale, liceale sau superioare, sunt în pericol de a-[i pierde identitatea. O identitate care, în afara limbii, pe care o mai vorbesc sau nu în familie, în afara tradi]iilor pe care le mai afl` sau nu în interiorul comunit`]ii, în afara publica]iilor române[ti pe care le mai g`sesc sau nu [i care îi pot interesa sau nu, este în mod obligatoriu dat` de studierea în limba român` [i, mai mult decât atât, în [coli române[ti.
Iat` de ce este nevoie de înt`rirea sistemului înv`]`mântului în limba român` pentru to]i copiii etnicilor români, de oriunde ar fi, [i, pe de alt` parte, de crearea, treptat`, a unei re]ele de [coli române[ti, în care tinerii s` fie educa]i în spirit românesc, de respect fa]` de cultura, tradi]iile, limba, religia [i destinul românismului.

PENTRU INSTITU}IONALIZAREA STRATEGIILOR DE P~STRARE A IDENTIT~}II NA}IONALE
Scopurile acestui proiect sunt:
1. Sprijinirea refacerii unit`]ii Bisericii Românilor.
2. Protejarea vie]ii religioase [i comunitare a românilor de pretutindeni.
3. Sprijinirea preg`tirii duhovnice[ti a preo]ilor [i monahilor români de pretutindeni.
1. Principalele c`i prin care Statul Român poate lucra la refacerea unit`]ii Bisericii Românilor sunt:
a) organizarea [i sprijinirea unor ac]iuni în afara grani]elor, la care s` participe [i Patriarhia Ortodox` Român`; b) organizarea [i sprijinirea unor ac]iuni desf`[urate în România, la care s` participe [i reprezentan]i ai clerului românesc de pretutindeni;
2. Protejarea vie]ii religioase [i comunitare a românilor de pretutindeni se poate face prin: a) construirea [i reconstruirea bisericilor române[ti din afara frontierelor Statului Român; b) donarea de c`r]i de cult bisericesc [i de cultur` religioas` bisericilor din afara frontierelor Statului Român; c) donarea de obiecte [i ve[minte de cult bisericilor din afara frontierelor Statului Român;
3. Preg`tirea duhovniceasc` a preo]ilor [i monahilor români de pretutindeni poate fi sprijinit` prin: a) acordarea de burse elevilor [i studen]ilor români de pretutindeni la seminariile teologice [i la Institutele Teologice din România; b) acoperirea cheltuielor de deplasare pentru monahii români de pretutindeni care doresc s` vin` la m`n`stirile din România.

II.
PROGRAMUL "{COALA ROMÂNEASC~"
Argument
A. Scopuri
1. Protejarea vorbitorilor de limb` român` din alte ]`ri prin încurajarea [i sprijinirea înv`]`mântului în limba român`.
2. Protejarea vorbitorilor de limb` român` din alte ]`ri prin încurajarea [i sprijinirea perfec]ion`rii studiilor acestora în România sau în ]`rile respective.
3. Sprijinirea realiz`rii unui sistem educativ unitar în România [i în comunit`]ile române[ti din alte ]`ri.
B. C`i de realizare a scopurilor: 1. Sprijin pentru înfiin]area unor asocia]ii non-guvernamentale în fiecare dintre ]`rile cu o comunitate româneasc` important`, care s` sprijine îndeplinirea obiectivelor propuse mai sus. 2. înfiin]area unor centre culturale (Institut Român) în aceste ]`ri, care s` colaboreze cu asocia]iile men]ionate [i care s` aib` [i scopurile amintite. 3. Cunoa[terea foarte exact` a situa]iei în care se afl` fiecare comunitate româneasc` în parte, prin mijlocirea asocia]iei [i a studiilor efectuate de centrul cultural.
C. Perspectiva juridic`: Principalele aspecte de aceast` natur` sunt cuprinse în programul 4, care sus]ine din punctul de vedere juridic proiectele. D. Perspectiva financiar`:
1. Statul român trebuie s` finan]eze cele mai multe dintre direc]iile proiectului, fiind necesar` o implicare oficial` a României în educa]ia românilor din afara ]`rii (chiar dup` modelul statelor vecine).
2. Centrul cultural (Institutul Român) are rolul de a sensibiliza comunitatea româneasc` pentru a se autoproteja (de aceea î[i propune g`sirea unor sponsori chiar în interiorul comunit`]ii).
3. La [colile din alte ]`ri vor preda profesori români din România pl`ti]i de statele respective.
4. Proiectul va c`uta sponsori din România, persoane fizice, al c`ror nume s` fie dat unor [coli, internate, s`li, biblioteci, etc.) sau persoane juridice române[ti.
5. Colaborarea din punct de vedere financiar cu celelalte proiecte ale departamentului. E. Direc]ii:
1. Reconstruirea [i construirea [colilor române[ti de peste hotare
a) România are datoria de a ridica sau repara [colile române[ti, care au fost fie d`râmate, fie desfiin]ate, sub regimurile totalitare; în alte ]`ri, la cererea unor comunit`]i române[ti, statul român sprijin` financiar închirierea unor spa]ii în care s` func]ioneze aceste [coli.
b) Pentru func]ionarea acestor [coli, vor fi trimi[i profesori, pentru perioade limitate de timp, pentru a ini]ia activitatea de înv`]`mânt.
c) Toate aceste ac]iuni se vor face cu sprijinul statelor pe teritoriul c`rora sunt construite sau reconstruite aceste [coli (v. programul 4).
2. Editarea [i difuzarea de manuale
a) O comisie mixt` a Ministerului Educa]iei Na]ionale [i a Departamentului pentru Rela]iile cu Românii de Pretutindeni va alc`tui sau aproba o serie de manuale speciale alternative, care, pe de o parte, vor asigura cunoa[terea cât mai temeinic` a limbii române [i, pe de alt` parte, vor asigura o mai bun` integrare în spa]iul ]`rii respective, p`strând con[tiin]a apartenen]ei etnice.
b) De asemenea, vor fi editate tiraje speciale din manualele române[ti pentru elevii [colilor române[ti din afara ]`rii; dup` aceste manuale e preferabil s` predea profesori veni]i din România.
c) Elevii [colilor române[ti din afara ]`rii vor primi manuale române[ti din ]ar` la cerere.

(Continuare în num`rul viitor.)