Constantin Corduneanu: Acum sunt pensionar, "Profesor Emeritus", fiindu-mi titlul oficial. La 1 August 1996 am ie[it la pensie dup` 47 de ani în înv`]`mântul superior din România [i din Statele Unite ale Americii. Ultimul post ocupat a fost acela de profesor titular la Universitatea Statului Texas din ora[ul Arlington (un ora[ de aproape 300.000 locuitori, în aglomera]ia urban` Dallas-Fort Worth, care are pu]in peste 4 milioane de locuitori).
În Statele Unite am mai func]ionat ca profesor vizitator la Universitatea de Stat din Rhode Island [i la Universitatea de Stat din Tennessee, în orasul Knoxville. În total, am profesat dou`zeci de ani [i jum`tate, în Statele Unite [i dou`zeci [i [ase de ani [i jum`tate în România. Am predat la aproximativ 4.000 de studen]i în România [i 3.000 de studen]i în Statele Unite.
În ]ar` am fost ata[at mai mult de universitatea ie[ean`, în cadrul c`reia am petrecut peste 30 de ani ca student, preparator, asistent, lector, conferen]iar [i profesor. Am fost, pentru o perioad` de peste 10 ani în func]ii administrative, ca [ef de catedr`, decan, prorector [i chiar rector la Institutul Pedagogic din Suceava, în perioada de consolidare a acestuia (acum Institutul a devenit Universitatea "{tefan cel Mare").
M-am n`scut în Ia[i, am copil`rit în apropierea Ia[ului, am urmat cursul inferior la liceu militar din Ia[i, între anii 1940 [i 1944. Am avut [ansa de a studia în acea [coal` de elit`, unde profesorul de istorie era doctor la Oxford, cel de chimie era deasemenea doctor în chimie [i inginer chimist, cel de geografie era simultan [i asistent universitar, cel de francez` era doctor în filologie, cu stagiu de specializare în Fran]a [i cu activitate recunoscut` la revista "Însemn`ri Ie[ene", devenind apoi [eful catedrei de limb` francez` de la Universitatea din Ia[i. Profesorul de matematic` fusese [i cadru universitar, ajungând pân` la treapta de conferen]iar suplinitor. Când am p`[it pragul universit`]ii ie[ene, op]iunile mele de viitor erau deja clare. A urmat apoi o alt` perioad` în cadrul Seminarului Matematic, unde profesorii erau produse, fie ale [colii locale de matematic`, având în frunte pe Alexandru Myller, fie ale unor [coli reputate din Occident, cum ar Fran]a, Italia, Germania, etc.
A fost o alt` [ans` a vie]ii mele s` am posibilitatea s` m` formez ca specialist într-o atmosfer` de înalt` ]inut` [tiin]ific` [i s` fiu sprijinit, în momentele critice ale vie]ii, de c`tre profesorii mei. La vârsta de 50 de ani, dup` ce c`l`torisem de mai multe ori în str`in`tate, [i chiar activasem în Statele Unite [i Italia ca profesor vizitator, am hot`rât s` m` str`mut din România în America, dat fiind faptul c` atmosfera din universit`]i [i lumea academic` era infestat` de impostorii promova]i de c`tre regimul comunist pentru servicii f`cute în afar` de sfera academic`.
Acum, la ora bilan]ului, a[ putea spune c` am avut o carier` ce mi-a adus multe satisfac]ii, c`ci pe l`ng` activitatea de instruire a studen]ilor, activitate la care m-am referit mai sus, ar trebui s` mai adaug c` am avut o intens` activitate de cercetare, concretizat` în peste 150 de articole [i volume. Am scris patru c`r]i, ce au cunoscut 10 edi]ii, lucr`rile mele fiind citate în peste 140 de tratate [tiin]ifice sau monografii.
 |
C.C.: Cred c` ar trebui s` m` consider un auto-exilat. M`rturisesc c` nu am întrebuin]at acest termen, de regul`. Am folosit mai curând termenul de "Str`mutat". Nu [tiu care ar fi exact rela]ia dintre ace[ti termeni [i nici nu m-a preocupat prea mult aceast` problem`. Desigur, a existat [i pentru mine un [oc al schimb`rii, care poate m-ar îndemna s` m` consider în "exil". A trebuit s` rup leg`turile cu familia pentru mai bine de zece ani. Nu am putut s`-l conduc pe tat`l meu pe ultimul drum. Eram fr`mântat de situa]ia, mai mult decât precar`, a celor r`ma[i în ]ar`, [.a.m.d. Dac` nu m-am sim]it chiar atât de nefericit sau n`p`stuit (à la Dante), se datoreaz`, cred, [i faptului c` noi, matematicienii din lumea întreag`, avem mai bune [anse s` ne în]elegem, s` ne ajutam [i s` dezvolt`m o colaborare [i chiar o amici]ie deosebit`.
Pot spune [i ceva pozitiv despre str`mutare, în afara uzului, cum ar fi condi]ii materiale mai bune [i chiar mai mult` libertate (vreau s` men]ionez c` dup` venirea aici, de[i nu eram cet`]ean american, m-am bucurat de mai multe drepturi decât în România, al c`rui cet`]ean am fost [i înc` mai sunt). Este totu[i o constatare trist`!.
{i ar fi cazul s` amintesc [i faptul c` în ultima parte a perioadei active din cariera mea am avut posibilit`]i mult mai multe de a-mi organiza activitatea, de a participa, ori de câte ori am crezut necesar, la conferin]e [tiin]ifice [i alte manifest`ri similare.
S.C.: Ce cunoa[te]i despre oraganiza]iile din exil? Considera]i c` a existat o politic` a exilului românesc pân` în 1989?
C.C.: Am citit o mare parte din presa exilului românesc, chiar de la str`mutarea noastr` în America, începând cu Micro-Magazin, Cuvântul Românesc, apoi Lumea Liber` Româneasc` [i Luceaf`rul Românesc (Montreal), Românul Liber, Lupta [i poate altele (în mod sporadic).
Din aceste publica]ii se poate afla c` exist` [i au existat [i în trecut numeroase organiza]ii ale exilului românesc.
Nu am g`sit îns` în nici una ve[ti privitoare la ac]iuni coordonate ale acestora. Mai curând am citit critici ale unora împotriva altora [i uneori chiar lament`ri de genul "ce bine ar fi dac` toate organiza]iile române[ti din exil s-ar uni împotriva regimului comunist sau postcomunist". Personal m-am ata[at de Academia Româno-American` de S]iin]e [i Arte, în cadrul c`reia activez de 17 ani. Începând cu anul 1981 am editat revista de matematic` a Academiei, Liberatas Mathematica, al c`rei cel de al XVI-lea volum este acum sub tipar. În acest` publica]ie am c`utat de la început s` ar`t persecu]iile la care a fost supus` comunitatea matematic` din România în timpul regimului comunist, mergându-se pân` la agresarea fizic` a unor matematicieni care au formulat critici la adresa regimului comunist, care, pur [i simplu, au refuzat s` se înregimenteze în cortegiul nelegiuirilor [i am continuat s` critic desfiin]area Institutlui de Matematic`, care-[i crease o reputa]ie înterna]ional`.
Ca s` revin la chestiune, m` întreb dac` este sau dac` a fost posibil` o coordonare eficient` a organiza]iilor produse de exilul românesc? Existau numeroase opinii, unele chiar contradicatorii, exista o dispersare geografic`, ce nu e de neglijat, [i probabil, nu s-a iscat o persoan` sau o grupare capabile s` canalizeze toate organiza]iile în aceea[i direc]ie.
S.C.: Cum aprecia]i situa]ia politico-economic` din România acum?
C.C.: România [i Lituania se afl` pe ultimul loc în ceea ce prive[te venitul pe cap de locuitor, (printre ]`rile care s-au dezis de comunism exceptând, poate, Ucraina [i Rusia). Venitul anual pe cap de locuitor la noi este de circa 3.000 $, în timp ce în alte ]`ri ale fostului lag`r comunist este de 5-6000 $. În Ungaria [i Polonia, Cehia, venitul pe cap de locuitor este de peste 7.000 $. Chiar [i în Bulgaria este de circa 4.500 $. Nu cred c` mai trebuiesc alte date sau comentarii privînd locul României sub aspect economic. Cauza principal` a constat în incapacitatea sau chiar refuzul puterii politice de a porni din vreme s` creeze înstitu]iile [i organele necesare unei economii de pia]` liber`. B`ncile nu sunt realmente b`nci, care s` poat` finan]a activit`]ile economice în mod corespunz`tor. Despre asigur`ri nici nu merit` s` mai vorbim! Legisla]ia se sprijin` înc`, în mare m`sur`, pe legi [i decrete adoptate în vremea comunismului. Bursa este [i ea mai mult o fic]iune, iar alte înstrumente finaciare, ca fonduri mutuale de-abia au început s` fie cunoscute (uneori, chiar destul de repede, abuzate). Parlamentul a fost principalul vinovat de aceast` situa]ie în cea mai mare masur`. Fostul guvern a pretins c` face reforme, dar rezultatele nu s-au v`zut decât foarte pu]in. S-a dat vina pe "tranzi]ie", care ar fi trebuit de mult s` trec`, cel pu]in în aspecte ei esen]iale, a[a cum s-a întâmplat în Cehia sau Polonia. Regimul propriet`]ii private a fost tratat în linii mari ca pe vremea comunismului, constitu]ia fiind deficiatar` la acest capitol. În mod ridicol, guvernul trecut din România a c`utat s` atrag` capital str`in, acordând unele drepturi de a de]ine propriet`]i în România, (c`ci altfel nici nu s-ar fi putut!), în timp ce nega cu înver[unare dreptul cet`]enilor români de a-[i dobândi propriet`]ile furate de regimul comunist. Acestea au f`cut ca România s` fie pe ultimul loc [i la învesti]iile str`ine de[i de acestea avea [i are mare nevoie, dat fiind s`r`cia în care se zbate popula]ia.
(Continuare [i fotografie în edi]ia pentru abona]i.)
Înapoi la începutul paginei!
© 1996 Curierul Românesc.
Înapoi la CURIERUL ROMÂNESC cu acces gratuit.