BO BERGGREN

Bo Berggren este unul din cei mai importanti oameni ai industriei suedeze. Este presedintele Consiliului de conducere la ASTRA, presedintele Consiliului de conducere la SAS (partea suedeză), vice-presedinte al Consiliulului de conducere de la INVESTOR, membru în Consiliul de conducere la Robert Bosch Industrietreuhand KG, la Telefonaktiebolaget, L.M.Ericsson, Danisco A/S; este membru în International Council of J.P. Morgan & Co., Incorporated si Robert Bosch Internationale Beteiligungen, Advisory Committee; presedintele Asociatiei Industriasilor Suedezi - Industriförbundet; menbru în conducerea Academiei de Stiinte a Inginerilor (IVA); a fost decorat cu Ordinul Serafimilor de către Regele Suediei si a primit gradul de Comandor, cl. I al ordinului Leul Finlandei (SFLOKI); este Doctor Honoris Causa al Kungliga Tekniska Högskolan din Stockholm si al Dalhousie University Halifax, Canada.
L-am întĺlnit cu cĺtva timp în urmă si am discutat despre diferite aspecte ale societătii suedeze.

Silvia Constantinescu: Dacă citesti în "Vem är det" afli despre tine doar cĺnd esti născut si ce sarcini ai avut. Informatii foarte scurte si care nu dau o imagine despre omul Bo Berggren. De aceea vreau să te rog să te prezinti cititorilor mei singur; să vorbesti despre pregătirea ta profesională, despre munca ta, despre familie si despre hobby-urile tale.

Bo Berggren: Eu sunt de origină din Svärdsjö, din Dalarna, care se află aproape de Falun. Din partea mamei mele, mai bine de 100 de ani, vin dintr-o familie de agricultori - tărani; din partea tatei - manufacturieri - fierari. Bunicul din partea mamei a fost un mare antreprenor: s-a rupt de agricultură si a startat o fabrică de cherestea, cu timpul a deschis mai multe fabrici de cherestea si alte industrii. Ce este interesant aici este faptul că fabrica de cherestea startată de bunicul meu din partea mamei, în 1917, la care el a fost coproprietar, apartine astăzi întreprinderii STORA. Bunicul din partea tatălui a fost un "pioner" al miscării sindicale; el a fost muncitor la fabrica de cherestea, dar la altă fabrică, nu a bunicului meu din partea mamii, dar tot în Svärdsjö. Bunicul meu din partea tatălui a pus bazele KONSUM-ului în Svärdsjö si a construit "Folketshus" (casa poporului) cu propriile mĺini. Deci eu mă trag din tărani, antreprenori, constructori. În această lume s-au născut părintii mei, care vin din medii foarte diferite, Tatăl meu s-a ocupat de diferite afaceri, chiar din cea mai fragedă tinerete; o mare parte din activitatea sa a dus-o în bransa automobilului, ca proprietar, dar a avut si alte întreprinderi de constructii de masini. Tatăl meu a fost un om plin de succes în activitatea lui de om de afaceri. Eu sunt primul din familia mea, atĺt pe partea mamei, cĺt si a tatălui, care si-a luat bacalaureatul.
A fost clar pentru mine destul de devreme că voi studia ca să devin inginer si de aceea am solicitat intrarea la Kungliga Tekniska Högskolan (KTH). Sotia mea ca si familia ei au avut o mare importantă si influentă asupra vietii mele si formării mele atĺt ca om cĺt si profesional. Am întĺlnit-o cĺnd ea avea 14-16 ani. Ne-am căsătorit cĺtiva ani mai tĺrziu si de atunci suntem împreună. Eu am intrat înca de tĺnăr în familia ei. Tatăl ei, legendarul sef al Sandvik-ului, Wilhelm Haglund, va deveni mentorul meu si sub influenta lui, am studiat la facultatea de geologie din cadrul KTH, pe care am absolvit-o în 1962. Existau numai 3 întreprinderi unde mă puteam angaja. Una era SANDVIK, unde era sef socrul meu si deci exclus pentru mine; alta

Bo Berggren.
Foto: Silvia Constantinescu/
© CR.

era SKF, unde fusese angajat, cu un an înainte, cumnatul meu, asa că nu mi-a rămas decĺt STORA - Kopparbergs Bergslags Aktiebolag, unde puteam să-mi fac munca de sine stătător. Si aici mi-am făcut cariera încă de la început. În ceea ce priveste familia mea, pot să-ti spun că m-am căsătorit în anul cĺnd mi-am luat licenta, în 1962. Avem 4 copii si toti, într-un fel sau altul au meserii tehnice; trei dintre ei sunt ingineri, căsătoriti cu inginere. În ceea ce priveste interesele mele personale, trebuie să-ti mărturisesc că munca mi-a luat cel mai mult timp, mai ales pentru că am fost fascinat de ea si că am avut bucuria să am o muncă creativă, bogată în întĺmplări, dar si din cauza educatiei mele, conform căreia datoria trebuia să fie înainte de toate! Familia a însemnat întotdeauna foarte mult pentru mine.
Hobby-urile mele? Sunt un incurabil interesat de sport; ca tĺnăr am făcut atletism, - nu mai fac acum, dar schiez, joc tenis, - în ultimul timp din păcate nici pe acestea nu le mai practic curent. De tĺnăr am fost interesat de cultură si împreună cu sotia mea ne-am cultivat acest interes. Este vorba mai întĺi de muzică, mai ales că sotia mea a cĺntat în corul bisericii Kristine, din Falun, pĺnă acum cĺtiva ani. Interesul nostru cultural s-a desvoltat într-un sens deosebit, cu 5-6 ani în urmă, prin achizitionarea mosiei Karldfelds din Sjugare, în Leksand, casa de vară a lui Erik Axel Karlfedt, un mare poet, care a primit premiul Nobel în 1931 si unde si-a scris capodopera "Hösthorn", o culegere de poezii. Aceast loc a devenit un loc de întĺlnire atĺt pentru familie, dar si pentru prietenii care-l apreciază pe Karlfeldt. Sper că, desi nu am vorbit foarte mult despre munca mea, ti-am spus ceea ce ar interesa cititorii tăi.

S.C.: Mă bucur să întĺlnesc un om "de modă veche", care are 4 copii si care este căsătorit cu aceeasi femeie de 36 de ani. Nu prea este obisnuit în zilele noastre în Suedia. Desigur că pe cititorii mei îi interesează si activitatea ta profesională, dar as dori să-ti pun mai întĺi o altă întrebare: "modelul suedez" este stistemul care este legat de politica economică si socială a socialdemocratiei. Cum ai defini "modelul suedez"? Ce influentă a avut acest "model" asupra dezvoltării politice, economice si sociale a Suediei?

B.B.: "Modelul suedez" se bazează pe o împrejurare, pe o situatie de circumstantă, care consider că a fost foarte putin remarcată. Sau se mai poate spune că pilonul de bază al "modelului suedez" este o puternică si permanentă dezvoltare economică, pe care politicienii au împărtit-o poporului. Aceasta s-a extins pe o perioadă destul de lungă si eu cred că suedezi în general si chiar si politicienii suedezi n-au înteles ce a făcut posibilă această situatie. După părerea mea - există desigur mai multe elemente aici - dar cel mai important, care deosebeste Suedia de alte tări, este faptul că Suedia n-a fost tară beligerantă nici în primul si nici în al doilea război mondial. Mai ales după cel de al doilea război mondial, cĺnd industria europeană era la pămĺnt, în primul rĺnd a Germaniei, Frantei Belgiei, chiar si a Angliei într-o mare măsură. Si forta de muncă era puternic afectată. Suedia era cu o industrie intactă, cu o fortă de muncă bine exersată si bine pregătită, ceea ce a însemnat că atunci cĺnd lumea "a urlat" după mărfuri de toate felurile, Suedia era pregătită să livreze repede ceea ce se cerea, la preturile pe care ea le pretindea. Acum s-au pus bazele "modelului suedez". Desigur că există si alte elemente care au jucat rol important, cum ar fi traditia istorică, căci Suedia a avut destul de devreme o educatie a populatiei - am avut scoală elementară obligatorie, analfabetismul fusese eradicat deja cu 100 de ani în urmă, ceea ce ce consider că a avut o importantă foarte mare în industralizarea tări; la sfĺrsitul secolului trecut si începutul acestui secol s-au pus bazele unor întreprinderi de renume mondial si care încă îsi au sediul în Suedia. Dar eu vreau să subliniez că faptul că n-am participat la război ne-a acordat totusi un mare avantaj. Guvernul socialdemocrat, în special după război, si-a imaginat că această situatie se datora guvernării lor. Produsul national brut a crescut si l-au împărtit la populatie, ceea ce a dus la faptul că suedezii au crezut că erau în stare de ceva mai mult decĺt ceilalti, că noi aveam anumite calităti pe care oameni din alte tări nu le aveau. Ceea ce era de fapt foarte gresit!

S.C.: Scuză-mă că te întrerup, dar nu s-ar putea face o paralelă între situatia din Argentina, care n-a participat la război, a vĺndut în schimb carne tuturor si argentinienii au crezut că a fost Peron cel care a făcut posibilă bogătia...

B.B.: Da, este o paralelă interesantă, dar nu vreau să mă exprim, căci cunosc foarte putin despre asta. Eu obisnuiesc să fac o altă paralelă: eu obisnuiesc să-i număr pe medaliatii suedezi la Olimpiadele de vară. La Olimpiada de la Londra din 1948 a fost Suedia a doua - cea mai bună natiune după USA; în 1952, la Helsingfors, eram încă destul de buni, ca si la Melbourne în ´56, si Roma în ´60, pentru că noi concuram cu invalizi de război! Germania n-a participat la Londra în ´48. Dar imediat ce si-au "curătat" ograda si o nouă generatie de sprotivi s-a antrenat, n-am mai primit noi asa de multe medalii! Ia-o doar ca o paralelă Si pentru că suedezii s-au crezut UNICI, si-au atribuit privilegii pe care nici un alt popor nu si le-a permis. Nu este vorba numai că noi am vrut să avem concedii mai lungi si zi de muncă mai scurtă, ci si ca atunci gĺnd lipseam de la serviciu, din unul din cele 22 de motive, care sunt prevăzute de lege în Suedia că ai voie să lipsesti de la serviciu, pe deasupra să fim si plătiti! Si toti suedezii au crezut că aceasta va tine o vesnicie! În realitate, dacă ne uităm la statistică, constatăm că economia noastră a culminat în anii ´70. După aceea pozitia noastră s-a înrăutătit din ce în ce mai mult în relatie cu alte tări cu care doream să ne comparăm. Am ascuns aceasta foarte mult timp; am refuzat să accepăm că nu suntem "un popor de exceptie". Si am ascuns asta prin repetate devolorizări, care au condus Suedia de la locul 3 printre cele mai dezvoltate tări din lume, la locul 17. Si politicienii n-au avut curajul să comunice populatiiei că nu mai avem posibilitate să continuăm cu privilegiile de pĺna acum. Primul care a avut curajul s-o spună direct a fost Kjell-Olof Feldt, dar colegii lui de partid, cei din guvernul de atunci l-au admonestat si i-au spus: "asa ceva nu spune un socialdemocrat!"

S.C.: Au fost orbi sau s-au temut să nu piardă alegătorii?

B.B.: Eu cred că pur si simplu la început n-au realizat gravitatea siutatiei. Cu timpul din ce în ce mai multi au înteles, dar reactia alegătorilor fată de politicieni a fost asa de negativă, încĺt politicienii n-au avut curajul să facă ceva. Cel mai bun exemplu modern de Skylla si Karybdis, la care mă pot gĺndi. Cum vor naviga politicienii?! Si în cazul acesta nu mai are nici o imptortantă dacă guvernul este socialdemocrat sau moderat!
Căci acum nu mai este de loc vorba de ideologii, ci acum contează numai cum navighezi, cum scoti barca la liman!

S.C.: Mai există astăzi părti ale "modelului suedez care functionează ?

B.B.: Sindicatele au dorit să continuie cu "traditionalul consens", dar "modelul" succesiv si-a pierdut sensul, mai ales în problema tratativelor de salarii, care atĺt eu cĺt si multi altii, considerăm că trebuiesc făcute la locul de muncă. În plus noi trebuie să ne eliberăm de idea "bidrag/ajutor", ceea ce de fapt înseamnă că altcineva trebuie să aibe grije de noi si altcineva să ne spună ce si cum să actionăm. Acesta este un "model" care s-a perimat! Trebuie să avem curajul să eliberăm forta din noi, asa cum am avut acum o sută de ani, cĺnd am trecut de la o societate agricolă la o societate industrială. Atunci am avut curajul să "investim" în nou! Cĺte odată am impresia că socialdemocratii suedezi n-au încredere în proprii oameni, în capacitatea acestora de a se descurca. Eu, pot să spun că aproape nu cunosc vre un suedez care să considere că nu este necesar un sistem prin care să se ajute cei slabi, cei cu nevoi, cei bolnavi, cei bătrĺni sau handicapati. Există foarte adînci rădăcini în traditia noastră suedeză în acest sens. Acest ajutor va exista, dar nu trebuie să-i tratăm la fel si pe cei tineri si sănătosi! Astăzi chiar si multi socialdemocrati vorbesc deja altă limbă.

S.C.: As dori să vorbesti si despre diversele întreprinderi în care esti activ si mai ales despre ce anume este "tipic suedez".

B.B.: Toată viata mea profesională mi-am desfăsurat-o în "sfera Wallenberg"; toată activitatea mea, într-un fel sau altul, a fost legată de STORA. Numai 6 ani, cĺnd am lucrat cu Marcus Wallenberg, am lipsit din STORA. Am activat foarte mult si în INVESTOR sau la întreprinderi care sunt în sfera Wallenberg. Peter Wallenberg este presedintele Consiliului de conducere, iar eu ocup cĺteva posturi de conducere: ca presedintele Consiliului la STORA, ASTRA och SILA; sunt unul din cei 3 presedinti din Consiliul SAS, în consiliul de conducere la Ericsson, la banca SE si presedintele la Industriförbundet, unde esti ales pe un mandat de 2 ani.

S.C.: Care este întreprinderea favorită?

B.B.: Întreprinderile în care activez sunt foarte diferite si cu diferite atractii si satisfactii, dar STORA este întreprinderea în care mi-am început cariera si am activat, as putea spune, toată viata mea pĺnă acum. Se poate spune că eu apartin "inventarului" aici. Si desigur că aici cunosc oamenii si piata, întreg mediul de dezvoltare... A fi unul care contribuie la dezvoltarea întreprinderei ASTRA - o întreprindere exceptională, fără egal în lume, unde sunt "presedinte", si nu "none executive chairman" cum se numese acum în suedeza "modernă", este ceva fantastic! Să fii în întreprinderea de "servicii" SAS, care, ad literam, este o "întreprindere a tuturor" si pe deasupra si "în timp" este cel mai fascinant lucru pe care l-am trăit. Este si întreprinderea care-mi ia cel mai mult timp, datorită schimbărilor făcute în ultimii ani. Este deosebit de stimulant să faci parte din "nucleul" vietii de afaceri suedeze! M-ai întrebat si ce anume este "tipic suedez" în viata de afaceri? Am curajul să afirm că "sfera Wallenberg" care ocupă un loc special nu numai în viata de afaceri suedeză, dar si international, a cultivat o combinatie de creativitate, actiune, un nou mod de a gĺndi cu traditie, stabilitate si clarviziune.

S.C.: Sunt toate acestea "tipice suedeze" sau tipice si pentru întreprinderi din alte tări, care îndeplinind toate aceste cerinte s-au dezvoltat si au continuat să existe? Sau poate este "tipic suedez" sau mai larg spus "tipic protestant", unde disciplina primează...

B.B.: Fără nici o îndoială - dacă-mi permiti să fiu putin filozof, si să mă întorc la Rousseau si la filosofia lui, noi suntem foarte puternic influentati de climatul acestei tări, de faptul că pămĺntul este feril numai 3 luni pe an, în celelalte 9 fiind înghetat si nerodnic; în 3 luni, istoric spus, trebuie să producem ceea ce vom folosi în celelalte 9; asta ne-a învătat să ne gĺndim si să planificăm pentru o perioadă mai lungă si aceasta este adĺnc înrădăcinată în mentalitatea suedeză. Timpul, respectarea lui si a ceea ce ai planificat, este deosebit de important în sufletul suedez. Noi suntem foarte structurati, foarte planificati, aproape plictisitor de previzibili! Adaugă la astea că la 1523 Suedia a devenit lutherană, ceea ce a avut o influentă enormă pentru educatia suedezului, pentru formarea sentimentului datoriei.

S.C.: Si v-a impregnat si ideea că "să nu crezi că esti cineva!"

B.B.: Da, aceasta este o altă lege! N-ai voie să te crezi că esti cineva! Si acest precept nu ne ajută acum în UE, cĺnd trebuie să fim plini de noi si de succes.

S.C.: As putea să spun că Suedia trăieste si astăzi din inventii făcute la sfĺrsitul secolului trecut si începutul acestui secol. Ce s-a întĺmplat cu spiiritul creativ, inventator suedez?

B.B.: Într-un fel ai dreptate! Capacitatea noastră de a inventa, de a stimula inventatorii a fost înăbusită de autoritatea de impozite, de legile de pe piata muncii si de atitudinea fată de micul antreprenor, care a fost sufocat. Este foarte important ca politicienii să înteleagă importanta micului antreprenor, nu numai în crearea locurilor de muncă, dar si în activitatea de inventii.

S.C.: Suedia are astăzi altă structură a populatiei. 1,5 milioane din locuitorii acestei tări sunt imigranti la prima sau a doua generatie. Cea mai mare parte dintre somerii Suediei astăzi sunt tocmai acesti imigranti. Crezi că există vre o sansă ca în următorii 2 ani, măcar jumătate din ei să primească de lucru?

B.B.: Să sperăm că somajul va scade pĺnă la sfĺrsitul secolului, dar dă-mi voie să mă îndoiesc de aceasta. Pentru realizarea acestui deziderat trebuiesc luate măsuri deosebite în structura economico-socială - scăderea impozitelor, mai ales pentru întreprinderi si multe alte schimbări, pe care eu nu cred că socialdemocratii au curajul să le facă!

S.C.: Nu se poate vorbi de un "efect bumerang" în Suedia astăzi? Imigrantii care au venit ca fortă de muncă, atunci cĺnd industria suedeză avea o nevoie acută de fortă de muncă, sunt acum o povară, cei care îngroase rĺndurile somerilor?

B.B.: Mai întĺi vreau să-ti spun că Suedia nu s-ar fi putut dezvolta industria după cel de al doilea război mondial, dacă nu avea această imigrare de fortă de muncă. Noi n-am plătit nimic atunci pentru pregătirea lor; n-am avut nici un fel de cheltuieli sociale cu acesti oameni. Ei au intrat direct în productie si au fost "injectia" de care Suedia a avut nevoie atunci. Personal nu văd nici un motiv ca somajul să fie mai mare printre imigranti decĺt printre suedezi. Eu sunt unul dintre aceea care critică politica de imigrare suedeză, care a intrat si ea în exagerarea suedeză, de a "avea grije" si de "a da ajutor". Prin această politică i-am împedicat pe imigranti să se realizeze pe piata muncii. Consider însă că imigrantii, în mod necesar, trebuie să cunoască limba suedeză si să aibe cunostinte despre cum functionează societatea suedeză.

S.C.: Esti presedintele Asociatiei Industriasilor Suedezi - Industriförbundet. Care este scopul acestei asociatii? Si-a schimbat scopul de cĺnd s-a înfiintat si pĺnă acum?

B.B.: Scopul declarat la înfiintare a rămas acelasi, dar de-a lungul timpului si-a lărgit sfera. Acum, mai acut de cĺt oricĺnd, activăm pentru influentarea celor care i-au hotărĺri în vederea îmbunătătirii conditiilor întreprinderilor; urmărim ca scoala să formeze oameni bine pregătiti pentru piata muncii, în cercetare, etc. Legăturile internationale ca si UE cer competentă si este rolul nostru să pregătim industria suedeză pentru această internationalizare, pentru concurentă. Industria va trece prin transformări colosale în următorii ani si trebuie să fim pregătiti pentru asta.

S.C.: Dacă vrei să faci o mare gafă în Suedia, întrebi: "cu ce partid votezi?" As încerca mai întĺi să deduc cu ce partid votezi: stiind că unul din bunicii tăi a pus bazele Konsum-ului si a "construit Folketshus", în satul de unde vii, că esti primul din familie care ti-ai luat bacalaureatul, as putea afirma că esti un socialdemocrat convins. Dar ceva din atitudinea ta mă face să mă îndoiesc de asta. Mă folosesc de privilegiul că nu sunt suedeză si să te întreb: cu ce partid votezi?

B.B.: Eu sunt un suedez neobisnuit, care si-a declarat întodeauna apartenenta politică si sunt iritat cĺnd cineva si-o ascunde, căci consider că-i las. Tatăl meu a "rupt" cu traditia socialistă, dar nu cu tatăl său, căci ei au hotărĺt să nu facă politică acasă, si a votat burghez; mai întĺi cu "Folkpartiet-partidul liberal" si apoi cu "Höger-partidul de dreapta" (astăzi partidul Moderat). Eu personal am votat întotdeauna cu partidul Moderat. Si din aceasta n-am făcut niciodată un secret.

S.C.: Si acum o ultimă întrebare: Ce cunostinte ai despre Romĺnia?

B.B.: Am să încep prin a-ti spune că în timpul cĺnd eram sef la STORA la diverse divizii am făcut destul de multe afaceri cu Romĺnia, de aceea cred că stiu ceva mai mult decĺt "suedezul mijlociu". Stiu destul de mult despre istoria Romĺniei, mai ales din timpul lui Ceausescu. Stiam că pe atunci Romĺnia nu avea de loc, sau aproape de loc, datorii în străinătate. Si evident, despre tuica de prune!

Înapoi la începutul paginei!

© 1998 Curierul Românesc.

Înapoi la CURIERUL ROMÂNESC