PIERRE SCHORI:

Pierre Schori, vorbind despre idealul politic.
Foto: Silvia Constantinescu / © CR.

Pierre Schori: Mama mea este din Smĺland, iar tatăl meu este elvețian. Eu am crescut la Malmö, în Skĺne; mi-am făcut studiile la Lund. Aici l-am întâlnit pe profesorul Lombard, specialist în limbi romanice, care mi-a trezit interesul pentru limbiile romanice, și una dintre cele mai romanice limbi este româna, deci și pentru limba română. De aici m-am mutat la Stockholm, și am început să fiu activ în politică, continuându-mi și studiile. În acest timp am primit o bursă la Sinaia, la "cursurile de vară de la Sinaia", căci eu deja studiasem româna și încercam să doctorez în limba română, dar n-a fost sa fie aceasta, căci m-am apucat de politică. Și cam atât...

S.C.: Ești căsătorit, ai copii?

P.S.: Da! Sunt căsătorit și am 3 copii.

S.C.: Ce hobby ai? Știu ca ai "cordon negru" la Judo. Și eu am, dar doar oranj.

P.S.: Hobby? Îmi petrec mult timp în aer libe și sunt interesat de probleme de cultură.

S.C.: Aș dori să te întreb: de ce ai ales socialdemocrația? Ai fi putut, prin pregătirea ta, să alegi alte partide.

P.S.: Ceea ce m-a determinat să aleg socialdemocrația în primul rând a fost pericolul bombei atomice. Pe când studiam la Lund, se lupta împotriva unei bombe atomice suedeze și a bombei atomice în general, foarte intensiv. Eu eram, bineînțeles, împotriva bombei atomice. Exista pe atunci o dezbatere foarte aprinsă în Suedia, dacă să avem bombă atomică în Suedia, sau nu. Am devenit foarte activ în campania împotriva armelor nucleare. Și atunci când a trebuit să votez cu adevărat mi-am pus problema cu ce partid să votez. Comuniștii? Nu, comuniștii nu erau actuali pentru mine! Am descoperit că exista o legătră între război și arme nucleare și partidul care era împotriva acestora. Și acel partid, care reprezenta cel mai bine idealurile mele politice, era partidul socialdemocrat.

S.C.: După vârstă tu aparții "vechii socialdemocrații". Există diferențe între socialdemocrații anilor '60 și cei de astăzi?

P.S.: Da! Socialdemocrația de astăzi este mai modernă, desigur. Și-a adaptat ideologia și strategia politicii care a urmat după "războiul rece", la globalizare, ca de fapt totate celelalte partide, aș putea spune. Dar partidul și-a păstrat aprecierile pe care le-a avut de la început: dreptul la muncă, dreptate socială și pace.

S.C.: În ceea ce privește morala, și aici mă refer și la alte partide, consideri că în anii '60 era un cod moral mai ridicat decât astăzi? Astăzi citim în toate ziarele despre abuzurile politicienilor, care nu sunt ilegale, dar sunt imorale.

P.S.: Poate că existau mai înainte niște norme mai stricte, dar dezvoltarea a dus la alte puncte de vedere, "lumea" s-a schimbat! Desigur că trebuie să existe anumite reguli de bază, dar ele trebuiesc pronunțate mai clar.

S.C.: Se discută acum despre formarea unui partid al imigranților. Există foarte multă lume în Suedia care este împotriva partidelor etnice. În România, de exemplu, există astăzi foarte multe partide etnice: partid maghiar, al țiganilor, al bulgarilor, italian, etc. De ce este așa de greu pentru suedezi să acceapte formarea partidelor pe criterii etnice?

P.S.: Pentru că eu cred că aceasta ar duce la ghetotizare. Eu consider că este importantă integrarea, nu mă refer la o integrare culturală, căci trebuie să-ți păstrezi specificul cultural, ci la una socio-economică, care este importantă în dezvoltare. Politic, avem partide, care desigur trebuie să învețe că Suedia este o societate formată astăzi din mai multe grupe etnice, ca și în alte țări. Partidele politice existente trebuie, deasemenea, să învețe ca Suedia, fără întoarcere, este îmbinată cu economia mondială și nu mai putem astăzi să ducem o politică a noastră, la vre un nivel, fără să luăm, puternic în considerație noua situație a Suediei în lume. Partidul imigranților, sau al actorilor sau al filateliștilor, aduce avantaje numai unui grup și eu nu cred că este forma cea mai adecvată de a-ți apăra interesele. Deci partidele tradiționale existente trebuie să fie cât mai deschise față de "noii suedezi". Și asta cere timp! Eu cred că este nevoie de o generație pentru a înțelege complet că structura societății s-a schimbat.

S.C.: Aș dori să-ți pun câteva întrebări legate de relațiile româno-suedeze. Am auzit foarte mulți funcționari superiori spunând: "România nu ne interesează! Interesul nostru se îndreaptă către }ările Baltice, Polonia, regiunea Petersburg."
Cum vezi această situație, care poate fi socotită, dacă nu periculoasă, cel puțin naivă...

P.S.: Asta înseamnă o vederea îngustă administrativo-birocratică. Suedia are și trebuie să aibe nu numai relații cu Țările Baltice, dar și cu alte țări, iar cu România, evident că în afara relațiilor oficiale trebuie să aibe și relații economice și culturale. Pentru cei care au fost în România, pentru mine înseamnă România mult mai mult decât relații strict oficiale, înseamnă mai întâi Tristian Țara, Eugen Ionescu, Brâncuși, Marin Sorescu...

S.C.: Știi destul de multe nume din cultura română!

P.S.: Da, eu am studiat limba română, cum ți-am spus, am citit mult despre cultura română... Uite, am aici un volum de traduceri de poezii al unui coleg al soției mele, Dan Șafran, îl cunoști?
Există foarte multe bariere care ne împiedică să ne cunoaștem. Aceste traduceri, de exemplu, sunt un mod de a rupe barierele! Căci există o mare lipsă de cunoaștere despre România în Suedia!
Apoi sunt relațiile politico-comerciale și aici geopolitica are un cuvânt greu de spus. Sigur că noi colaborăm cu țările vecine, dar tot atât de natural este să colaborăm cu toate țările, nu numai cu cele din jurul Mării Baltice. E la fel de natural și pentru alte țări, de exemplu Germania are colaborare cu vecinii săi, Austria cu vecinii săi, sau Franța, care are relații speciale cu România. Asta nu înseamnă că noi avem o părere mai proastă despre România, dar noi vorbim de o realitate politică, ceea ce are urmări și în relațiile comerciale.
Eu îmi amintesc că atunci când studiam limba română, cunoșteam un singur contact comercial - un bărbat care pe deasupra era membru în partidul comunist suedez, care călătorea acolo și cumpăra scândură pentru mobilă pentru IKEA. Astăzi IKEA și-a dezvoltat în România o întreagă industrie. Relațiile noastre cu România se manifestă și prin ajutorul pe care noi încercăm să-l dăm României și pe alte căi, de exemplu, noi dorim s-o vedem intrată în UE, mai ales că noi considerăm că UE trebuie să fie europeană și nu vest-europeană. Noi, spre deosebire de alte țări, considerăm că toate țările trebuie să aibe aceeași șansă, aceleași condiții de start.

S.C.: Eu consider că și imaginea făcută prin prezentarea în massmedia numai a copiilor handicapați, a unei Românii lipsită de "tradiții democratice", cu alte cuvinte numai imagini negative, au o influență asupra exprimărilor salariaților suedezi, nu crezi?

P.S.: Fără îndoială, dar problemele sociale din România sunt și în Țările Baltice.

S.C.: Da, dar România a avut neșansa să fie arătate întâi și acum este aproape imposibil să ștergi aceste imagini! Ce crezi că ar putea face ca imaginea României să fie schimbată?

P.S.: Eu cred în cultura română, care va ajuta ca relațiile să se normalizeze, cred că relațiile democratice se vor dezvolta și România va deveni un membru în familie, un membru în UE. Exprimările despre care spui tu, că salariați superiori s-au exprimat că "nu ne interesează România!" au mai mult de a face cu politica și nici de cum cu o subapreciere a României.
Există astăzi foarte mult interes pentru România în Suedia.

PIERRE SCHORI - CURRICULUM VITAE
* 1938, se naște la Norrköping;
*1962, își ia licența în litere la Lund;
*1966-68, secretar cu probleme internaționale și secretar al Partidului Socialdemocrat;
* 1971, începe activitatea la ministerul de Externe, departamentul cu probleme de ajutor pentru țările în curs de dezvoltare;
*1972, consilier în același minister la departamentul cu probleme politice;
*1976, secretar cu probleme internaționale în cadrul partidului Socialdemocrat;
1971-73, redactor al publicației TIMPUL;
1973-79, membru în conducerea Direcției Școlilor din Lidingö;
* 1979-82, în conducerea Consiliului de Cultură din aceeași comună;
* 1987-89, membru în Comisia Internațională de Reconstruire a Americii Centrale;
* 1991-94, vicepreședinte în Comisia Parlamentară Permanentă cu Probleme Externe și reprezentantul partidului Socialdemocrat cu probleme de politică externă;
*1996-, ministru cu probleme de Relații Internaționale de Dezvolatare și Cooperare, Imigrare și Azil Politic;
* 1989-96, președintele Federației Suedeze de Judo.
A editat mai multe lucrări printre care:
"Latinamericanii despre America Latină" (1968),
"În centrul uraganului" (1989),
"Documente din interior" (1992),
"Între Maastricht și Saraievo - discuție despre Europa" (1994),
"Olof Palme - reformistul fără granițe", 1996.